Recenzie: O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții de Mark Haddon

by - septembrie 24, 2016

↟ O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții de Mark Haddon

↟ Publicată la Editura Trei în februarie 2014

↟ Vârstă: + 14 ani

↟ Gen: young-adult

↟ Broșată cu supracopertă, 288 de pagini

↟ Mulțumesc super mult Editura Trei pentru acestă carte <3 !

↟ O puteți comanda de aici

↟ Rating:

Christopher, un băiat de 15 ani, suferă de sindromul Asperger, o formă de autism. Are o memorie fotografică. Înţelege matematica. Înţelege ştiinţa. Ceea ce nu poate înţelege el sunt oamenii.
Când îl găseşte pe Wellington, câinele vecinului său, zăcând mort pe o peluză din apropiere, se decide să pornească în căutarea asasinului şi să scrie un roman poliţist despre aceasta. În incursiunea sa va descoperi însă alte mistere ce pot face ca întreaga lume din jurul său să se prăbuşească.




Mark Haddon s-a născut în 1962 în Northampton, Anglia. Este scriitor, grafician şi ziarist. A scris numeroase cărţi pentru copii şi a câştigat două premii BAFTA. Locuieşte în Oxford.
Mark Haddon este un scriitor lucid şi, în acelaşi timp, extrem de amuzant, care intră perfect în mintea personajului său.” - Ian McEwan



Nu pot exprima cât de mult mi-a plăcut cartea asta!

Christopher e un băiat special. Și nu pentru că într-o seară găsește în curtea din spate a vecinei sale câinele acesteia omorât. Sau că se hotărăște să afle cine e ucigașul lui Wellington. Ci pentru că deși suferă de o formă de autism, reușește să devină un personaj de care te atașezi, cu care ajungi să te identifici. Mama lui i-a părăsit pe el și pe tatăl său. A murit. S-a dus în rai. Așa îi spune toată lumea. 


După părerea mea, oamenii cred în rai pentru că nu le place ideea de a muri, pentru că ar vrea să cotinue să trăiască și nu le place gândul că alți oameni se vor muta în casele lor și le vor arunca lucrurile la gunoi.

Așa că tatăl său a trebuit să aibă grijă de el. Iar Christoper e un copil destul de dificil. Nu-i place ca oamenii să-l atingă. Nu-i place galbenul. Sau culoarea maro. Nu-i place ca alimentele să fie amestecate în farfurie, astfel că le separă de fiecare dată înainte să le mănânce. Nu-i plac oamenii străini sau locurile străine. Și câteodată - de fapt destul de des - are câte o criză. Se ghemuiește pe jos și începe să țipe. Astfel că nu e așa de ușor să crești un copil cu probleme.


Pe lângă asta, Christopher e un adevărat geniu. E as la matematică și e fascinat de o grămadă de lucruri. Are o memorie (fotografică) uluitoare. În mintea sa, noi funcționăm după un calcul matematic. Totul e tehnic, astfel că totul trebuie să fie exact planificat, să aibă un început, un drum clar și un final.

Numerele prime sunt ceea ce rămâne după ce dai la o parte toate pattern-urile. Eu cred că toate numerele prime sunt ca viața. Sunt foarte logice, dar nu poți niciodată să le determini regulile, chiar dacă ți-ai petrece tot timpul gândindu-te la ele.

Pornind în această misiune ca un adevărat detectiv, Christopher ajunge să afle mai mult decât cine este criminalul lui Wllington - un secret pe care ar fi trebuit să-l știe de la bun început! Astfel, băiatul de 15 ani care suferă de sindromul Asperger se apucă să scrie o carte!


Am adorat romanul ăsta și l-am văzut mai curând ca pe un studiu de caz. Mi-am fixat atenția asupra lui Christopher, pe simptomele sale, pe felul în care reușea să se liniștească, cum găsea soluțiile care să-l ajute să treacă peste diverse atacuri de panică. E fascinant cum Mark Haddon reușește să creeze un personaj atât de real! Chiar dacă nu am văzut prea multe filme sau nu știu prea multe lucruri despre autism, pot lua ca reper filmul „What's eating Gilbert Grape?”, un film cu DiCaprio și Depp unde primul, la vârsta de 19 ani a interpretat un puști cu autism, iar la proiecție, când s-a văzut, de fapt, că el de fapt nu suferă de acestă boală, toată lumea a rămas uimită. Așa că da, pot spune că acela a fost un film genial, așa cum pot spune și că acestă carte se ridică la nivelul său. Singurul meu regret ar fi că nu am citit-o mai devreme, prin clasa a IX-a când eram de-o seamă cu protagonistul.


Scrisă într-un stil atât de pur și de simplu, ajungi să-l crezi pe autor. Adică pe Christopher. Pentru că el scrie cartea. Și el este un puști isteț, cu autism. Și cred că fraza care ar caracteriza cel mai bine cartea este așa cum reiese din paragraful citat de Christopher din „Câinele din Baskerville” a lui Sir Arthur Conan Doyle: Lumea e plină de lucruri evidente pe care nimeni nu le observă niciodată.” Cu excepția lui Christopher...

Cine l-a omorât pe Wellington? Ce secret ascunde vecina lui Christopher și ce legătură are mama lui cu asta? Ce descoperă în camra tatălui său și cum de ajunge băiatul la Londra? Un roman grozav despre un șobolan ca animal de companie, o crimă groaznică și un băiat cu autism. Un roman pe care vi-l super recomand, fie că sunteți intrigați de povestea prorpiu-zisă sau doar vreți să aflați mai multe despre cazul lui Christopher. Cred că este perfect pentru cei care au îndrăgit „Jurnalul unui adolescent timid”!


Ăsta e un alt motiv pentru care nu-mi plac romanele propriu-zise, fiindcă sunt minciuni despre lucruri care nu s-au întâmplat și mă fac să mă simt nesigur și speriat.
Iată de ce tot ce am scris aici e adevărat.


Christopher și Siobhan, profesoara lui

Christopher și tatăl său








You May Also Like

6 comments

  1. Pur si simplu am adorat cartea asta! <3 este mult prea faina!

    RăspundețiȘtergere
  2. Pare atââât de interesantă. Ştiam deja de ea, dar recenzia ta mi-a adus aminte cât de tare vreau să o citesc! Îmi aduce puţin aminte şi de Minunea de R.J. Palacio

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ^-^ Nu am citit (încă) Minunea, dar am tot auzit chestii bune despre ea. E undeva pe wishlist-ul meu :))
      xx

      Ștergere
  3. Cartea asta pare genialăăă! Mulțumim de recenzie, am adăugat-o pe wishlist!

    Lecturi plăcute, kisses!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Crede-mă chiar e grozavă ^.^ ! Mă bucur mult că ți-a plăcut recenzia și te-am convins să-i dai o șansă.

      xx

      Ștergere