Haihui: Întâlnire cu Ruta Sepetys

by - octombrie 21, 2016


Am întâlnit un citat la un moment dat care spunea că nu drumul contează, ci destinația. Și Doamne ajută, că drumul până la destinația asta a fost pavat cu gropi; dar până la urmă a meritat. Totul!

[ O să încep cu o mică paranteză în care îmi exprim părerea legată de personalul de la Biblioteca Națională (recunosc, sunt și excepții) !#!%@^@##%@^#%&$%&$^%%@$@ :D Okay, acum că m-am descărcat, sunt ceva mai bine. ]


Imaginează-ți o casă, în toiul iernii. Afară ninge, iar copiii sunt strânși în jurul focului ce arde în șemineu. Iar o doamnă drăguță le povestește despre război. Peisajul ăsta cald, pictat pe un fundal rece. Atât de frumos a fost atunci când am intrat într-o cameră unde Ruta Sepetys stă pe o canapea, iar invitații sunt adunați în jurul ei, asemenea copiilor ce ascultau poveștile despre război. A fost ca și cum am fi fost invitați la ea acasă - intim, frumos, drăguț și cald.

Râde și se simte atât de în largul ei încât ai zice că suntem prieteni de-o viață. Și poate că așa și suntem. Prieteni - prin prisma cărților ei. Spune glume și cei din jur râd, mă așez timid fără să deranjez pe cineva. Toți nervii pe care-i avusese înainte se risipesc brusc. Își îndreaptă atenția spre mine. Mă prezint. Îmi prezint blogul. Se pare că sunt cea mai mică din grup. Zâmbește cald și continuă să povestească.

Încerc să creez personaje de care să mă atașez. De care voi să vă atașați” spune, iar glasul ei mă fascinează. „Pentru a scrie ficțiune istorică trebuie să ascult, în primul rând (...) Știu că la un moment dat ascultam cum o refugiată îmi povestea prin ce a trecut; mi-a spus că au venit și au luat-o chiar din pat, dintre cearșafuri. Și atunci mi-am dat seama! Am ajuns acasă și am început să scriu. Chiar așa și începe «Printre tonuri cenușii», cu această mărturie. Cred că prima propoziție este foarte importantă. Până și în cartea mea nouă, prima propoziție are un impact la fel de mare.




Despre începuturile ca autor ne spune că a fost ceva mai diferit. „Am lucrat pentru 22 de ani în industria muzicii, cu diferiți artiști. De peste 20 de ani am lucrat cu povești care se spun în 4 minute, sau chiar mai puțin (...) Atunci când citești o carte, e imposibil să o redai întru totul, pe de rost, după o singura citire, însă când auzi un cântec care-ți place la radio, în mașină, chiar și dacă-l auzi pentru prima dată, poți reda cu exactitate versurile (...) Așa s-a întâmplat și când am scris «Printre tonuri cenușii». Editorul cărții a ales să scoată un anumit citat din carte și să-l pună pe copertă.” Acela a fost momentul în care Lina a știut că totul avea să se schimbe pentru totdeauna.


Atunci când scriu ceva, printez și încep să citesc cu voce tare prin casă. Apoi dacă nu-mi place ceva, minunatul pix roșu vine și începe să taie, să facă modificări”, recunoaște, cu zâmbetul pe buze. „La laptop, scriu și se întâmplă să mă strâmb sau să fac diferite grimase. Ori pur și simplu spun «Oh, nu! O să mori, nu face asta!», iar soțul meu vine și-mi face fotografii în diferse ipostaze amuzante.” Râdem cu toții, iar Ruta pare că radiază de fericire și de bună dispoziție. „Istoria nu este neapărat fericită”, ne spune sorbind din lichidul aburind din cană. „Ideile mele se schimbă pe parcurs. Pornesc cu gândul că o să scriu așa, dar ajung să schimb totul pe parcurs (...) Mereu sunt în căutarea poveștilor!



În legătură cu cartea pe care urmează să o scrie ne spune că „are legătură cu istoria Spaniei. O spanie a lui Franco și legăturile acestuia cu Statele Unite. Sunt povești pe care noi, americanii, nu le știm în totalitate (...) În carte, totul este spus din perspectiva unui băiat de 18 ani care se îndrăgostește de o republicană.” Ne spune mai multe despre povestea din spatele acestei cărți, iar eu ascult asemenea unui copil fascinat de un basm. Toate poveștile Rutei sunt adevărate. Cărțile au în spate fapte reale și chiar autoarea ne spune că a făcut multe cercetări înainte, vizitând fiecare țară în parte, ascultând fiecare poveste. 



Despre cărțile preferate, Ruta Sepetys recunoaște că-i plac cărțile destul de întunecate: „iubesc cărțile Agathei Christie. Thriller-ul și misterul din poveștile ei au reușit să-mi dea fiori.



Spre final ne povestește puțin despre copertă. „Autorii de aici își aleg singuri coperțile? Pentru că noi nu avem această libertate. Editorul vine și-ți spune «Îți place ce copertă ți-am ales?». Nu știu dacă ați văzut, dar între ediția broșată și hardback au schimbat coperta și am fost foarte tristă când am văzut ce-au făcut cu ea. Pentru că pe această copertă e un ochi cu genele intacte, ori în Siberia oamenilor le cad genele din cauza frigului. Și mi s-a părut a fi ceva foarte luxos, apariția acestei coperți (...) [însă] mi-a plăcut faptul că au păstrat acel citat pe copertă și că au ales fix ceasul de buzunar pentru coperta din spate.

Când i-am înmânat cartea pentru autograf, am reușit să o întreb despre adaptarea cinematografă a romanului „Printre tonuri cenușii”, „Ashes in the Snow” (care ar trebui să apară pe la jumătatea anului viitor):


Eu: *încercând să mă scuz pentru toate highlight-erele lipite pentru a marca citatele preferate*
RS: Ohh..., ăsta e cel mai frumos lucru pe care un autor poate să-l vadă. Nu-ți cere scuze.
Eu: Am terminat cartea noaptea trecută și am plâns atât de mult... Iar ăsta e un lucru neobișnuit pentru mine pentru că de obicei nu plâng când citesc o carte.
RS: Vorbești serios? Mulțumesc mult!
Eu: De asemenea, v-am văzut mesajul de pe twitter cu actorul care o să-l joace pe Krețki ȘI E  UN KREȚKI ATÂT DE PERFECT! #fangirlmoment
RS: *fangirling* ȘTIUU, NU-I AȘA?! M-am întâlnit cu el în Polonia și i-am spus despre film. L-am mai văzut la filmări, dar a fost altfel când ne-am întâlnit. Și nimeni nu a văzut filmul în afară de mine. Și mi-a spus la un moment dat ceva de genul „bine că nici unul dintre noi nu a văzut filmul”, iar eu i-am spus „păi unul dintre noi sigur l-a văzut” și a fost de-a dreptul uimit. Chiar dacă toată lumea spune că de obicei cartea este mai bună, am văzut filmul și pot spune că e la fel de bun!


Nu pot să vă spun cât de mult am iubit această aproape-o-oră în care Ruta a stat de vorbă cu noi <3 Aș fi vrut să fi durat mai mult. Aș fi vrut să nu fi întârziat. Aș fi vrut să o pot lua acasă sau să plec cu ea în turneu prin Europa, ascultând povești și răscolind istoria. O persoană caldă, relaxată, zâmbitoare, briliantă! Dacă nu ați citit până acum vreo carte de-a ei, acum este momentul! „În unele țări, «Printre tonuri cenușii» este o carte recomandată adulților, chiar dacă personajul principal este un adolescent. Ei consideră că povestea e mult prea dură pentru tineri, dar eu cred că ar trebui să știe și ei această bucățică de istorie.” Personal, abia aștept să citesc și restul cărților Rutei Sepetys și vă invit și pe voi să le dați o șansă.



Mi-ar plăcea să scriu despre România! Așa că vă întrb, care credeți voi că este povestea ce merită spusă?

Mulțumesc din inimă Editura Epica pentru acestă ocazie. Mulțumesc super mult Anca Eftime pentru invitație. Și mulțumesc extrem de mult Ruta Sepetys. Pentru tot! Prin prisma acestui eveniment am reușit să mă întâlnesc cu câțiva bloggeri-bară-autori pe care îi știam doar de pe net, din articolele pe care le scriu; de pe blogurile lor. Ar trebui să facem asta mai des, fetelor!

scuzați fața mea de pinguin fericit ^-^”



You May Also Like

12 comments

  1. Vaaii, cât de frumos! Îți mulțumesc că ai reprodus ce s-a întâmplat la întâlnire și că astfel m-ai făcut pentru câteva momente să cred că am fost și eu acolo. Adevărul e că am decis să nu mai vin, pentru că n-am reușit să-mi cumpăr cartea/să o citesc, așa că m-aș fi simțit oarecum stingheră. Oricum, cu siguranță o să citesc și eu cartea, pentru că mi se pare super interesant subiectul și, din câte ai povestit tu, autoarea pare foarte deschisă și cred că asta ajută când scrii o carte.

    Sper să ne vedem totuși cu altă ocazie! Poate chiar vorbim mai multe bloggerițe din București să ieșim undeva; ar fi interesant. *.*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îmi pare rău că n-ai mai venit :( Totuși, să citești cartea! O să ți se rupă inima de zeci de mii de ori T-T E așa de asdfghjk!

      Dap, chiar vorbeam și noi despre asta azi. Pare-se că ne găsim pe la Gaudeamus 3:) Sper să vii și tu ^-^ !

      xx

      Ștergere
    2. Sigur. La un alt eveniment sau organizați voi o întâlnire? :D

      Ștergere
    3. Eveniment - târgul de carte din noiembrie. Sau poate ne vedem pe la Kiliprim săptămâna viitoare ^-^ Cred că am să dau o tură să văd cam despre ce e vorba ;)
      xx

      Ștergere
    4. Ah, ai zis Gaudeamus. Aveam impresia că ai zis Humanitas, nu știu de ce. :)) Pe acolo sigur o să ajung. Ne auzim! *.*

      Ștergere
    5. Vaii, Diana! Tocmai am văzut pe pagina editurii Epica ca am câștigat o carte semnată special pentru mine de la Ruta Sepetys. Ahh, ce mă bucuur! *am zis să împărtășesc și cu tine bucuria mea, că tot vorbeam noi despre întâlnirea cu autoarea* ^.^

      Ștergere
    6. *.* omggg, felicităăăări ^-^ Mă bucur super mult! Acum ai șansă să o citești :3 Lectură plăcută!
      P.S. Pregătește șervețelele T-T
      xx

      Ștergere
  2. Voiam să merg şi eu la întâlnirea de la Humanitas, dar nu am mai apucat. :( Ruta Sepetys pare o persoană atât de drăguţă din ce ai povestit.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :( chiar e super drăguță și deschisă și amuzantă! Sper ca data viitoare să poți să ajungi :*
      xx

      Ștergere
  3. Mamaa, ce tare! Cat mi-am dorit si eu sa ajung, dar din pacate nu am reusit. :((
    Ma bucur pentru tine ca ai avut aceasta ocazie si Ruta chiar pare o persoana extrem de draguta si deschisa. La cat mai multe intalniri cu astfel de oameni!
    Mult succes in toate!
    P.S.: Acum chiar vreau sa citesc cartea!!
    P.P.S.: Sunt curios cum ar arata un interviu cu ea...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ;( poate data viitoare reușești ^-^
      E super! Am văzut pe net câteva interviuri cu ea și e la fel de caldă și drăguță și relaxată.
      Îți super recomand cartea! *.*
      Pupici ^.^
      xx

      Ștergere