Într-o Americă dintr-un viitor deloc îndepărtat, instaurarea violentă a unui regim teocratic creștin și escaladarea abruptă a abuzurilor acestuia ajung să priveze femeile de toate drepturile și libertățile. Ele sunt împărțite în diverse categorii, având roluri precise și sarcini stricte de îndeplinit. Din cauza natalității scăzute, există o castă a Slujitoarelor cărora le revine rolul de „utere umblătoare”, iar Offred face parte din prima lor generație. Chinuită de o singurătate dureroasă, Offred se străduiește să-și reprime fluxul amintirilor care provin de pe vremea când avea o familie și o viață normală și încearcă să se resemneze pentru a supraviețui în îngrozitoarea lume nouă. Curând însă, descoperă că regulile sunt făcute să fie încălcate, și chiar de către cei care le-au instaurat. 

Povestea Slujitoarei este o distopie sumbră și un roman răscolitor, considerat de mulți capodopera scriitoarei canadiene. 

„Acest roman vizionar, în care Dumnezeu şi Guvernul şi-au unit forţele iar America e condusă în chip de Teocraţie puritană, poate fi luat drept un volum care-i ţine companie romanului lui Orwell 1984 – drept reversul lui, de fapt. Îţi dă la fel de mulţi fiori descriind variatele experiențe ale unei vieți trăite sub o tiranie; evocă aceeaşi oroare în timp ce inteligenţa lui caustică te face să zâmbeşti.” - E.L. Doctorow

„Atwood aruncă o privire în unele dintre cele mai întunecate, secrete și, în mod ciudat, erotice colțuri ale minților noastre – iar rezultatul este un avertisment răscolitor, fascinant și scris cu măiestrie.” - Toronto Sun

La sfârşitul anului 1959 America era zguduită de o misterioasă crimă multiplă: într-un mic orăşel din Kansas patru membri ai unei familii îndrăgite de comunitate au fost ucişi într-o noapte, aparent fără motiv. Truman Capote s-a documentat timp de 6 ani pentru scrierea cronicii acestei crime, fiind ajutat în demersul său şi de scriitoarea Harper Lee. Cei doi au mers pe firul investigaţiei care a dus la prinderea ucigaşilor, prezentând în paralel eforturile poliţiei şi acţiunile celor doi făptaşi. Analiza psihologică fină, stilul concis, dar elegant, aflat la graniţa dintre literatură şi reportaj fac din Cu sânge rece primul mare „roman de nonficţiune“ al literaturii americane. Un roman cult emoţionant, intens, incitant.

„Cartea lui Truman Capote îţi îngheaţă sângele în vine şi-ţi pune mintea la contribuţie. Un roman zguduitor.“ - The New York Review of Books

Dacă într-o noapte de iarnă un călător este un experiment postmodern în care Italo Calvino îşi desfăşoară toate forţele dând la iveală nu unul, ci zece începuturi de roman, fiecare cu un alt subiect, alte personaje şi un stil cu totul diferit de precedentul. Singurul fir narativ comun este povestea de dragoste dintre Cititor şi Cititoare, care se străduiesc să dezlege iţele curioasei întâmplări care face ca niciunul dintre romanele începute să nu aibă sfârşit. Organizaţii secrete, un traducător-conspirator, poliţie politică, autori misterioşi se întrec se întrec în a da viaţă acestei istorisiri despre scris, iubire şi literatură.

„Este absolut posibil ca Italo Calvino să nu fie o fiinţă umană, ci o planetă, cum e Solaris din marele roman al lui Stanislaw Lem. Solaris, asemenea lui Calvino, deţine puterea de a pătrunde în cele mai ascunse cotloane ale minţii umane şi de a-i transforma visurile în realitate.“ - Salman Rushdie

Fostul mare sportiv Brick se ține departe de soția lui și de restul familiei sale, înecându-și amarul în alcool. Laura, fata unei mame autoritare care încearcă să-și compenseze eșecurile proiectându-și asupra fiicei toate speranțele, se izolează în compania unor obiecte la fel de fragile ca ea. Camino Real pare să fie capătul lumii, locul unde fiecare personaj vorbește altă limbă. Cele trei piese reunite în acest volum reflectă, fiecare dintre ele, fețe diferite ale alienării, și îmbogățesc repertoriul clasic al marilor scene de pretutindeni. 

„Williams e interesat în primul rând de pasiune, de extaz, de crearea unei sinteze a sentimentelor sale contrare. Sigur, e foarte probabil ca un antropolog să observe cum că imaginea Sudului descris de Williams e nereprezentativă. Probabil că așa și e, dar intensitatea cu care simte ceea ce simte este atât de profundă, de mare, încât întrezărim o altfel de realitate; și anume, o realitate a spiritului, mai curând decât una a societății.” - Arthur Miller

„Poezia și compasiunea piesei (Menajeria de sticlă) o fac să sune mereu adevărată, cu pasaje care-ți taie inima ca un cuțit. (...) O capodoperă.” - Daily Telegraph

„Există oameni care consideră Camino Real drept cea mai bună piesă a lui Tennessee Williams, și probabil că au dreptate. Este o piesă care pare să fi fost smulsă dintr-un suflet de om, o poveste spusă de un idiot, ceea ce necesită totodată foarte multă suferință și foarte mult curaj.” - The New York Times