Haihui: undeva într-un oraș de munte, cât mai aproape de cer
foto Irina Găinușă, edit Diana Mirancea |
Nu știu de ce am fost cel mai entuziasmată: de faptul că am ajuns la olmpiada națională acum, pe ultima sută de metri, sau că am vizitat Bistrița 🙈
Trebuie să știți că olimpiadele de română au devenit pentru mine un obicei. Nu mergeam pentru a dovedi ceva sau pentru a mă ambiționa să ajung la națională de fiecare dată, ci pentru că pur și simplu iubeam materia, iar olimpiada era o altă formă de a-mi antrena mintea, de a mă autoevalua. Anul acesta întâmplarea a făcut să mă număr printre cei 12 copii din lotul de națională la OLAV (aka Olimpiada „Lectura ca Abilitate de Viață”); așa că am plecat aproape o săptămână în Bistrița.
După un drum (infernal) de 9-10 ore la cușetă, cu un tren care huruia, troncănea și poncănea, am fost cazați la internatul ce ține de Liceul „Liviu Rebreanu”, un loc renovat de curând care a reușit să mă surprindă în cel mai frumos mod cu putință. Am auzit povești despre cun e să stai la internat și mă rugam pentru un singur lucru: baie separată! Internatul și cantina arătau exact ca la hotel, ceea ce m-a încântat nespus! Curat, liniștit, decent.
Păcat, însă, că timpul n-a prea ținut cu noi. „Luni a fost așa de frumos afară!”, zicea taximetristul care ne-a dus de la Sinagogă la Internat. Dar noi am ajuns miercuri dimineață și abia seara mi-am dat seama cât de rece avea să fie de fapt vremea. Pentru că da, cele 10 grade de la București nu sunt la fel cu cele 10 din Bistrița. La final, spre bucuria noastră, am prins și două zile frumoase, cu soare, perfecte pentru câteva plimbări!
am constatat surprinsă că Bistrița e unul dintre cele mai curate orașe pe care le-am văzut *.* (nu tu mizerie pe jos, miros dubios, etc.) |
Programul a fost destul de lejer, astfel că am avut timp să luăm Bistrița la pas și să descoperim acest oraș încărcat de cultură. „E un oraș micuț, cu câteva străzi principale. N-aveți cum să vă rătăciți!”
Oraș cu influețe săsești, de secol XII-XIII, păstrează încă amprenta arhitecturii gotice cu influențe renascentiste. Graffiti, mesaje pe pereți, case colorate și vechi... rămâi fascinat de toate aceste detalii. Însă ceea ce îți taie într-adevăr respirația este turnul Bisericii Evanghelice. Acolo sus, la peste 70 de metri de la sol, panorama orașului e uimitoare! Aș fi vrut să vizităm mai multe lucruri și cred că ăsta a fost singurul minus al „vacanței”. Maybe next time!
Despre olimpiadă nu sunt prea multe de spus. Mi-au plăcut tare mult subiectele și deși punctajul meu nu mi s-a părut tocmai corect, am recuperat la proba orală unde „am zdrobit” adversara :)) Eh, eu una mă bucur oricum pentru că sunt în primii 20 dintre cei peste 50 de participanți pe țară la nivelul meu ^.^ și deși nu am luat vreun premiu, sunt tare mândră de mine! #mesoproud
Nu mă așteptam să-mi placă atât de tare și să mă simt atât de bine cu fetele din lot! Și una peste alta, fix în ziua plecării parcă aș fi vrut să mai am o zi la dispoziție în care să colind orașul din nou, de la un capăt la altul.
* cel mai bun ecler și cel mai simpatic local peste care am dat 😍 *
/© all pics are mine
0 comments