Dreams Have Wings: Brandon Sanderson

martie 16, 2016 No comments

februarie 24, 2016 8 comments

„Talentul scriitoricesc al lui Sanderson şi forţa narativă pură m-au captivat pe tot parcursul poveştii. Prin Calea regilor, Sanderson se impune ca una dintre figurile preeminente ale genului fantastic, iar numele lui va sta alături de cele ale lui Tolkien, Leiber, Moorcock, Robert Jordan şi George R.R. Martin. Recomand această carte fără rezerve şi consider că va deveni unul dintre reperele literaturii fantasy, la care se va raporta întreaga suită de romane scrise de aici înainte.“ - Rob H. Bedford, SFFworld.com

Poveşti cu cronopi şi glorii este una dintre cărţile legendare ale lui Julio Cortázar, o privilegiată introducere în lumea sa fantastică. Imaginaţia şi umorul coroziv suprarealist se regăsesc aici în încercarea autorului de a evada din mrejele rutinei şi ale locului comun. Povestirile din acest volum sunt un antidot sigur împotriva solemnităţii şi al plictiselii, universul ludic al lui Cortázar scânteind de o satiră vie şi un amestec de proză şi poezie, filosofie şi comedie, cronică şi fantezie.

„Nimeni nu poate face sumarul unei povestiri de Cortázar; fiecare dintre ele este rezultatul succesiunii unor cuvinte bine determinate într-o ordine bine determinată. Dacă încercăm să le povestim, ne dăm seama că pierdem ceva foarte valoros.“ - Jorge Luis Borges

Integrala prozei scurte confirmă statutul lui Truman Capote de maestru al povestirilor. Eleganţa stilului, notele de ironie, umor sau melancolie se regăsesc în fiecare dintre textele sale, care, deşi diferite ca tematică, mergând de la supranatural la amintiri din copilăria petrecută în Sudul magnific, au în comun sensibilitatea şi subtilitatea analizei psihologice ce-i sunt caracteristice. Personaje neobişnuite, situaţii bizare, un montagne russes de emoţii – se regăsesc toate în povestirile din acest volum care-l plasează pe Capote la unul dintre cele mai înalte niveluri ale literaturii americane.
„Pentru a experimenta cu adevărat stilul lui Capote, trebuie să vă întoarceţi la proza scurtă. Veţi regăsi astfel, mai pregnante decât oriunde altundeva, înclinaţia către detaliul abstract şi spiritul de observaţie spectaculos.“ - The New Yorker

Într-o Americă dintr-un viitor deloc îndepărtat, instaurarea violentă a unui regim teocratic creștin și escaladarea abruptă a abuzurilor acestuia ajung să priveze femeile de toate drepturile și libertățile. Ele sunt împărțite în diverse categorii, având roluri precise și sarcini stricte de îndeplinit. Din cauza natalității scăzute, există o castă a Slujitoarelor cărora le revine rolul de „utere umblătoare”, iar Offred face parte din prima lor generație. Chinuită de o singurătate dureroasă, Offred se străduiește să-și reprime fluxul amintirilor care provin de pe vremea când avea o familie și o viață normală și încearcă să se resemneze pentru a supraviețui în îngrozitoarea lume nouă. Curând însă, descoperă că regulile sunt făcute să fie încălcate, și chiar de către cei care le-au instaurat.

Povestea Slujitoarei este o distopie sumbră și un roman răscolitor, considerat de mulți capodopera scriitoarei canadiene.

„Acest roman vizionar, în care Dumnezeu şi Guvernul şi-au unit forţele iar America e condusă în chip de Teocraţie puritană, poate fi luat drept un volum care-i ţine companie romanului lui Orwell 1984 – drept reversul lui, de fapt. Îţi dă la fel de mulţi fiori descriind variatele experiențe ale unei vieți trăite sub o tiranie; evocă aceeaşi oroare în timp ce inteligenţa lui caustică te face să zâmbeşti.” - E.L. Doctorow

„Atwood aruncă o privire în unele dintre cele mai întunecate, secrete și, în mod ciudat, erotice colțuri ale minților noastre – iar rezultatul este un avertisment răscolitor, fascinant și scris cu măiestrie.” - Toronto Sun

La sfârşitul anului 1959 America era zguduită de o misterioasă crimă multiplă: într-un mic orăşel din Kansas patru membri ai unei familii îndrăgite de comunitate au fost ucişi într-o noapte, aparent fără motiv. Truman Capote s-a documentat timp de 6 ani pentru scrierea cronicii acestei crime, fiind ajutat în demersul său şi de scriitoarea Harper Lee. Cei doi au mers pe firul investigaţiei care a dus la prinderea ucigaşilor, prezentând în paralel eforturile poliţiei şi acţiunile celor doi făptaşi. Analiza psihologică fină, stilul concis, dar elegant, aflat la graniţa dintre literatură şi reportaj fac din Cu sânge rece primul mare „roman de nonficţiune“ al literaturii americane. Un roman cult emoţionant, intens, incitant.

„Cartea lui Truman Capote îţi îngheaţă sângele în vine şi-ţi pune mintea la contribuţie. Un roman zguduitor.“ - The New York Review of Books

Dacă într-o noapte de iarnă un călător este un experiment postmodern în care Italo Calvino îşi desfăşoară toate forţele dând la iveală nu unul, ci zece începuturi de roman, fiecare cu un alt subiect, alte personaje şi un stil cu totul diferit de precedentul. Singurul fir narativ comun este povestea de dragoste dintre Cititor şi Cititoare, care se străduiesc să dezlege iţele curioasei întâmplări care face ca niciunul dintre romanele începute să nu aibă sfârşit. Organizaţii secrete, un traducător-conspirator, poliţie politică, autori misterioşi se întrec se întrec în a da viaţă acestei istorisiri despre scris, iubire şi literatură.

„Este absolut posibil ca Italo Calvino să nu fie o fiinţă umană, ci o planetă, cum e Solaris din marele roman al lui Stanislaw Lem. Solaris, asemenea lui Calvino, deţine puterea de a pătrunde în cele mai ascunse cotloane ale minţii umane şi de a-i transforma visurile în realitate.“ - Salman Rushdie

Fostul mare sportiv Brick se ține departe de soția lui și de restul familiei sale, înecându-și amarul în alcool. Laura, fata unei mame autoritare care încearcă să-și compenseze eșecurile proiectându-și asupra fiicei toate speranțele, se izolează în compania unor obiecte la fel de fragile ca ea. Camino Real pare să fie capătul lumii, locul unde fiecare personaj vorbește altă limbă. Cele trei piese reunite în acest volum reflectă, fiecare dintre ele, fețe diferite ale alienării, și îmbogățesc repertoriul clasic al marilor scene de pretutindeni.

„Williams e interesat în primul rând de pasiune, de extaz, de crearea unei sinteze a sentimentelor sale contrare. Sigur, e foarte probabil ca un antropolog să observe cum că imaginea Sudului descris de Williams e nereprezentativă. Probabil că așa și e, dar intensitatea cu care simte ceea ce simte este atât de profundă, de mare, încât întrezărim o altfel de realitate; și anume, o realitate a spiritului, mai curând decât una a societății.” - Arthur Miller

„Poezia și compasiunea piesei (Menajeria de sticlă) o fac să sune mereu adevărată, cu pasaje care-ți taie inima ca un cuțit. (...) O capodoperă.” - Daily Telegraph

„Există oameni care consideră Camino Real drept cea mai bună piesă a lui Tennessee Williams, și probabil că au dreptate. Este o piesă care pare să fi fost smulsă dintr-un suflet de om, o poveste spusă de un idiot, ceea ce necesită totodată foarte multă suferință și foarte mult curaj.” - The New York Times

noiembrie 04, 2015 4 comments

septembrie 08, 2015 6 comments

iulie 30, 2015 1 comments

În urma unui atentat, împăratul Ashravan a rămas doar un trup fără suflet, iar acest lucru a fost ascuns sub pretextul durerii provocate de moartea soţiei sale. Dacă nu-şi va reveni după cele o sută de zile de doliu, imperiul va fi cuprins de haos. Aşa că prizoniera Shai primeşte sarcina aproape imposibilă de a crea prin Falsificare un nou suflet pentru împărat, scopul ei secret fiind însă acela de a-şi recăpăta libertatea.

O triplă crimă are loc într-un parc de distracţii din Moscova, iar cadavrele îngheţate sunt găsite în zăpadă, fără degete şi cu feţele mutilate.

Anchetatorul Arkadi Renko porneşte în căutarea unui foarte bogat (şi lipsit de scrupule) traficant de blănuri pentru demascarea căruia va înfrunta deopotrivă KGB-ul, FBI-ul şi poliţia new-yorkeză, iar viaţa îi este mereu pusă în pericol. Şi asta nu este tot: Renko se îndrăgosteşte de o frumoasă disidentă, pentru care este gata să rişte totul.

Ce rost mai are să rezolvi crime când oricum toată lumea va muri? Detectivul Hank Palace se confruntă cu această întrebare din momentul în care ciocnirea Pământului cu un asteroid devine iminentă.

Ultimul poliţist înfăţişează în culori fascinante atmosfera preapocaliptică din Statele Unite: economia se prăbuşeşte, recoltele zac pe câmpuri, lăcaşurile de cult sunt supraaglomerate, iar majoritatea oamenilor îşi părăsesc slujbele. Însă Hank Palace rămâne la datorie, anchetând un caz de spânzurare dintr-un oraş în care sinuciderile sunt la ordinea zilei. Aici însă pare să fie vorba despre cu totul altceva...

În familia lui Imp, nebunia se aliniază ordonat, ca vagoanele unui marfar: bunica, fiica, fiica fiicei... Imp este schizofrenică şi o ştie. Cu ajutorul medicamentelor şi al psihiatrei, Imp este bine – până când o întâlneşte pe Eva Canning, care seamănă tulburător de mult cu tânăra din Fată înecându-se, un tablou ce o obsedează din copilărie. Sirenă, lup sau fantomă, Eva o bântuie şi o aruncă într-un vârtej de vise şi amintiri care nu au nimic de-a face cu realitatea.

Ca să scape din labirintul obsesiilor, Imp începe să scrie, iar hotarul ce separă închipuirea de realitate şi magia de nebunie dispare cu totul. Treptat, autobiografia ei se transformă într-o poveste cu fantome, sirene şi vârcolaci, într-un fantasy întunecat şi erotic în care nimic nu e ceea ce pare.

mai 20, 2015 1 comments

About me

Follow Me

Currently Reading

TRAVEL ✈️ CORNER

Haihui: despre cât sunt de fericiți oamenii care citesc și beau cafea, cu Agnès Martin-Lugand

POPULAR POSTS

Blog Archive