Romanul lui Judy Blume, una dintre cele mai citite cărţi pentru copii din toate timpurile, este o poveste înduioşătoare şi plină de umor despre încercările lui Peter de a-şi găsi locul într-o familie în care fratele mai mic ocupă tot spaţiul.
Oare cum te simţi la 9 ani, cu o ţestoasă simpatică şi un frate mic şi zăpăcit, asupra căruia se îndreaptă toată atenţia celor din jur?
Peter priveşte cu uimire cum Colţunaş, micul „monstru“ care distruge tot ce atinge, stârneşte admiraţie, pe când el e tratat cu indiferenţă de toată lumea.
Marty Preston îşi doreşte foarte mult un căţeluş, iar atunci când în calea lui apare un pui de beagle cu greu îşi mai poate imagina viaţa fără el. Şi, chiar dacă micuţul are un stăpân, Judd Travers nu e cel mai blând dintre oameni, iar Marty se vede cu atât mai îndreptăţit să ia animalul la el acasă.
„Drumul spre iad e pavat cu intenţii bune“ este dictonul ce i se potriveşte mănuşă personajului nostru care, în strădania lui de a-i oferi un adăpost ferit de pericole noului său prieten, se trezeşte prins într-o avalanşă de evenimente dintre cele mai nefericite. Dar, când în joc e soarta celui mai bun prieten, Marty nu renunţă la speranţă.
Roman științifico-fantastic și fantasy, O buclă în timp este o carte clasică, apreciată de copiii din lumea întreagă pentru aventura pe care o propune în lumea fascinantă a științei.
Ghidaţi de simpaticele şi enigmaticele doamne Cine, Ce şi Care, Meg şi Charles Wallace, doi fraţi aparte, pornesc într-o călătorie fantastică prin spațiu și timp. Ajutaţi de Calvin, prietenul lor, teserează în căutarea tatălui lor, care a dispărut misterios cu mai mulţi ani în urmă.
„Conţinutul sonetelor lui Marin Sorescu interesează prin autenticitatea unor trăiri mereu actuale: unele motive vin din Antichitate, traversează câteva epoci şi poposesc în contemporaneitate. Eros, reflecţie gravă, nelinişte, satiră, demnitatea trăirii, mituri şi motive biblice şi istorice – toate purtând pecetea unui eu novator. Orizontul ideatic se regăseşte în actul creaţiei – poetul cultivă metrici diferite, există aici o artă a concentrării esenţelor, dar şi un univers de imagini inedite. Imaginarul tutelează fiecare impuls poetic.“ George Sorescu
Ambiţioasa lucrare a autoarei Pascale Casanova reprezintă primul model sistematic creat în vederea înţelegerii producţiei, circulaţiei şi evaluării operelor literare din întreaga lume. Departe de a fi înfăţişată ca un teritoriu magic al formelor literare pure, Republica Mondială a Literelor ni se dezvăluie ca un spaţiu inegal, dominat de rivalităţi, unde capitalul literar al unei ţări este singurul capabil să dea o legitimitate şi un avantaj incomensurabil în nesfârşita luptă pentru lărgirea zonelor de influenţă. Văzute din acest punct de vedere, amprentele lăsate de scriitori precum Kafka, Joyce, Beckett, Danilo Kiš, Faulkner, Ibsen, Ramuz sau Ngũgĩ wa Thiong'o capătă noi dimensiuni.
„O carte strălucită... Departamentele literare sunt aproape mereu organizate în funcţie de limbă şi de ţară, dar cartea scrisă de Casanova ne oferă nenumărate motive să ne îndoim că această metodă înglobează felul în care literatura funcţionează de fapt.” New Yorker
„Ca cercetător, Pascale Casanova s-a specializat în excepţii. Pe lângă o cunoaştere literară excepţională prin dimensiunea şi profunzimea ei, ea posedă o cunoaştere teoretică cu adevărat vastă, pe care o mânuieşte cu multă autoritate. În urmărirea acestui imens subiect – universul relaţiilor care constituie «Republica Mondială a Literelor» –, Casanova şi-a fixat o provocare intimidantă: aceea de a construi şi de a verifica în mod empiric un model teoric al «fabricii universalului».” Pierre Bourdieu
Trecând printr-o serie întreagă de dezastre, civilizaţia a regresat până la un stadiu primitiv. Cei slabi sunt alungaţi din rândul semenilor, căci nu li se găseşte niciun rost în comunitate. În această lume, o copilă cu un beteşug la picior, rămasă de izbelişte după moartea mamei sale, este pe cale să fie alungată din satul în care şi-a trăit toată viaţa. Ceea ce o salvează este talentul cu care e înzestrată. Kira stăpâneşte arta brodatului ca nimeni alta şi astfel ajunge să i se încredinţeze o enormă responsabilitate. Dar Kira întrevede nişte secrete teribile ţinute ascunse de către cei ce deţin puterea. Responsabilitatea ei e chiar mai mare decât ar fi crezut vreodată.
„Lowry revine la o lume metaforică a viitorului, cum crease şi în romanul câştigător al Medaliei Newbery, Darul lui Jonas... Găsim suficient material de reflecţie şi de discuţie, cât şi un strop de magie şi un tulburător indiciu despre celebrul final ambiguu al precedentei cărţi.“ Kirkus Reviews
Domnul Osache nu e eroul tipic cu care ne-a obişnuit Paul Auster în romanele sale, în primul rând pentru că face parte din regnul canin. Dar nici un câine tipic nu e, căci personajul e înzestrat cu o inteligenţă şi o intuiţie ieşite din comun şi cu abilitatea de a înţelege limba bipezilor. Chiar dacă nu stăpâneşte şi pronunţia cuvintelor (biologia îi e potrivnică), stăpânul lui, vagabondul sclipitor şi scrântit Willy G. Christmas, îl consideră un partener de dialog pe măsură; de fapt, nu e nimeni pe lume care să-l înţeleagă mai bine pe inadaptatul Willy decât domnul Osache, cei doi fiind de nedespărţit în cutreierările lor. Dar pe domnul Osache îl aşteaptă încercări grele după moartea stăpânului său, iar devotamentul şi iubirea faţă de acesta îl fac să fie în permanenţă măcinat de întrebări metafizice: oare-şi va mai revedea vreodată stăpânul acolo, în Tombuctu?
„Un roman despre o iubire bântuitoare, ale cărui teme se împletesc în buclă ca nişte bobine strălucitoare, îmbinându-se cu graţie sub proza curată a lui Auster, provocând fantasticul şi tragicul.” San Francisco Chronicle
„[Tombuctu] se ţine sus prin îndrăzneală şi prin limbajul sclipitor şi idiosincratic... Riscul pe care şi-l asumă şi energia obraznică de care dă dovadă ne indică un scriitor pe cale să facă un salt şi mai roditor în propriul său teritoriu necartografiat.” Chicago Tribune
