Recenzie: Magia lucrurilor simple de Estelle Laure
↠ Magia lucrurilor simple de Estelle Laure
↠ Broșată cu clape 🌙 288 de pagini 🌙 martie 2016 🌙 Editura Epica
↠ Gen: young-adult
↠ Rating ↴
↠ Broșată cu clape 🌙 288 de pagini 🌙 martie 2016 🌙 Editura Epica
↠ Gen: young-adult
↠ Rating ↴
Tatăl ei și-a pierdut mințile și este internat întru-n spital de boli mintale. Mama ei a părăsit orașul.
Lucille îl place foarte mult pe Digby Jones, dar are multe alte probleme grave pe cap decât să se îndrăgostească de fratele geamăn al celei mai bune prietene a ei. Are facturi de plătit și o soră mică, Wren, de care trebuie să aibă grijă. La doar 17 ani, Lucille trebuie să se descurce cumva și să țină familia, cât a mai rămas din ea, unită.
Estelle Laure crede în dragoste, magie și în puterea de a face față celor mai grele încercări ale vieții. Este absolventă a Academiei de Arte Teatrale și deține un master în Scriere Creativă pentru copii și adolescenți al Universității din Vermont, SUA. Locuiește în Taos, New Mexico, alături de cei doi copii ai săi.
„Prezentul e o cu totul altă poveste - o componentă dintr-o ecuație complicată, a cărei rezolvare rămâne un mister.”Cred că există cărți pe care nu le înțeleg. Cărți care nu-mi ajung la suflet, care nu reușesc să mă convingă. Cu siguranță ele au fost publicate cu un scop și trebuie să existe cel puțin o persoană căreia i-a plăcut atât de mult acea carte, încât a considerat-o o capodoperă. Poate că de vină sunt eu - căci prin acest proces de maturizare am devenit mai selectivă și mai sceptică în privința anumitor cărți. Am început să citesc „pe nevăzute” această carte, fără să fi citit vreo recenzie sau măcar descrierea. Aveam încredere în editură. Dar se pare că acest lucru nu este o regulă!
Mi-a plăcut ideea de la care a pornit povestea. Avem două surori, pe Lucille și pe Wren (care apropo, la început am crezut că era băiat și asta doar pentru că-mi aducea aminte de acel Wren din Pretty Little Liars ^^”) care au rămas singure. Nu, nu orfane. Ci singure. Doar ele două într-o casă imensă. Tatăl lor, internat într-o clinică specială, a rupt orice legătură cu familia sa în urmă cu mult timp, iar mama lor și-a luat „vacanță” pe o perioadă nedeterminată. „O să se întoarcă în scurt timp”, este gândul cu care trăiesc cele două surori, însă curând vor avea nevoie de mâncare, haine noi, de bani penru facturi și de răspunsuri pentru oamenii curioși.
„«E ușor să pleci», îmi spun în gând. «E mai ușor decât să rămâi».”Dar fetele n-ar trebui să rămână singure, nu conform legii, așa că pentru a evita să fie despărțite sau preluate de un centru, acestea păstrează secretă „vacanța” mamei lor și încearcă să se descurce cum pot. Pentru că Lucille mai are câteva luni până să împlinească vârsta de 18 ani, a considerat că nu trebuie să implice autoritățile și că își poate lua o slujbă care să le asigure traiul. Însă e atât de profitabil jobul de chelneriță la un restaurant? Pot cele două fete să se descurce fără să dea de bănuit? Cât de tare se simte lipsa părinților? Și când se întorc acasă și găsesc dulapurile și frigiderul pline de mâncare, oare să se fi întors mama lor? Sau cineva face pe „bunul samaritean”?
În toată această nebunie, Lucille se îndrăgostește. Și nu de oricine, ci de fratele celei mai bune prietene. Eden care a fost mereu alături de ea, Eden care a încercat să o ajute stând cu sora ei mai mică cât timp ea era la muncă, Eden care nu mai vorbește cu ea. Eden care e posibil să n-o mai facă vreodată. Însă fratele ei, Digby, e diferit. Lui îi pasă de soarta lor și deși este într-o relație serioasă cu Elaine, Lucille încă mai visează la el. Oare vor ajunge cei doi împreună? Se poate îndrăgosti Lucille cu adevărat într-o astfel de situație?
O poveste tristă, reală și... cam înflorită pe alocuri. Mi-a plăcut ideea celor două surori care rămân să se descurce pe cont propriu și am început cartea cu speranța că o să devină din ce în ce mai bună. În schimb, a devenit puțin cam penibilă. Toată „dragostea” pe care Lucille i-o poartă lui Digby pare desprinsă din filmele stupide cu adolescenți. Mi s-a părut superficială, iar relația lor ceva cam prea fictivă și deloc veridică. Tot așa mi s-a părut și reacția vecinilor - căci într-o astfel de situație este imposibil ca totul să fie roz și nimeni să nu sune la autorități. Aș fi vrut mult mai mult de la această carte și de la autoare. Am crezut că această carte va fi una intensă, decentă, pe care să v-o recomand și care să îmi sfâșie sufletul, însă am rămas profund dezamăgită :(
Au fost și aspecte pozitive, precum jobul lui Lucille care a subliniat perioada grea prin care treceau cele două surori, cearta cu cea mai bună prietenă și, surprinzător, partea de final legată de Eden *no spoilers*. În rest, am trecut destul de ușor prin ea, poate prea ușor, fără să rămân cu ceva semnificativ.
Ce se va întâmpla cu cele două surori atunci când oamenii devin din ce în ce mai curioși? Dar când găsesc bucătăria plină cu mâncare? Oare salariul lui Lucille are să le ajungă fetelor? Și oare mama lor o să se mai întoarcă? Reușește Lucille să treacă peste dragostea pe care i-o poartă lui Digby? Reușește să se împace cu Eden? Atât de multe întrebări și o poveste atât de tristă... O carte despre două surori, o familie sfărâmată, prieteni și... iubire. „Poți să te îndrăgostești când totul în jurul tău se destramă?”
„Zâmbea - nu pentru că totul avea să fie bine. Ci pentru că nimic nu mai avea să fie cum a fost cândva și nu-i stătea în putință să schimbe lucrurile.”
2 comments
Îmi pare rău că n-a fost chiar pe placul tău, dar din când în când mai trebuie să și experimentăm. În ultima vreme am încercat să fiu cât mai selectivă, încercând în același timp să-mi lărgesc orizonturile livrești... Îmi dau seama că viața asta e cam efemeră, ne risipim uneori fără să facem prea multe și ar fi foarte trist dacă n-aș citi mai multe cărți bune, care să-mi placă, decât cărți mai mult neplăcute pentru mine. Aș vrea să încerc și eu, totuși, această carte, deși am auzit păreri de tot felul. Alt risc, da! :)))
RăspundețiȘtergereLecturi frumoase îți doresc! Pupiiici!
Ai dreptate! Anul trecut îmi propusesem să citesc orice. Chiar dacă părerile legate de acea carte erau în mare parte negative (vezi „Frenezia”), dar apoi ajunsesem la concluzia că îmi pierdusem timpul cu unele cărți, astfel că anul ăsta aș vrea să citesc doar ce mă interesează, iar dacă se dovedește o carte slabă, atunci asta e... Exeperimentăm, cum ai zis și tu :))
Ștergerexx