facebook instagram instagram goodreads pinterest tumblr
  • Home
  • Travel
  • Reviews
  • Contact
  • Collabs

Dreams Have Wings

Muzica și atmosfera fantastică leagă cele nouă povestiri din acest volum într‑un fascinant concert literar. Dintr‑un camion rulând sub ploaie, spre uimirea trecătorilor, se revarsă sunetele unei prețioase orgi Carolina. Un băiat dement păzește cu sfințenie un clavecin abandonat de uzurpatoarea unui vechi castel. Membrii unui cor bisericesc capătă un ajutor neașteptat când le lipsește un glas. Strigătele puternice ale unui fost cântăreț de operă o trezesc pe sora lui din cel mai profund somn. Fiecare povestire e ca o cutie muzicală pe care trebuie s‑o întorci cu cheița ei ca să‑i auzi melodia subtilă. Doamna Cati Giurgiu a scris o carte de un farmec rareori întâlnit azi în literatura română.

PREMIAT

 Volum câștigător al Concursului de manuscrise organizat de Editura Univers în 2015.


Ce distanță e între Odessa și Rusalka? Între limba slovinciană de acum două secole și limba germană de azi? Între peștii ketoa și scafandrul care îi studiază? Între o femeie și un bărbat? Între amintire și uitare?

Un bărbat îi scrie unei femei povestindu-i propria ei viaţă, încercând să-i redea ce a pierdut din cauza amneziei de care suferă, chiar şi ce n-ar fi ştiut ea că a pierdut nici dacă şi-ar fi păstrat memoria intactă. „Lumea e complicată ca un tatuaj sub o dantelă“ spune unul dintre personajele acestui roman excepţional despre iubire şi identitate, despre spaţiul est european al prezentului şi despre spaţiul acvatic al amintirii.

PREMIAT

Roman câștigător al Concursului de manuscrise organizat de Editura Univers în 2015.


Greva foamei, trotuare ocupate de protestatari, primării luate cu asalt.

Dar și un student care o seduce pe amanta profesorului.

Pumni ridicați, manifeste radicale, acuzații scandate contra guvernului.

Dar și o bătrână furișându-se spre întâlnirea cu iubitul ei.

Nunta unor mafioți, un ucigaș cu îndoieli, un medic criminal.

Câțiva pui de găină ciugulind niște roșii.

Povestirile lui Dumitru Crudu, scriitor pe deplin consacrat, redau întreaga forfotă a vieții de azi, într un limbaj savuros, cu o vervă inegalabilă și cu un umor de cea mai bună calitate.

PREMIAT

Volum câștigător al Concursului de manuscrise organizat de Editura Univers în 2015.


Crabii eremiți, cea de a doua carte din trilogia familiei Neshov, ni-i prezintă pe membrii acesteia redescoperindu-se unii pe alţii şi reconsiderându-şi propriile vieţi, după dezvăluirea unui secret care îi apăsase zeci de ani. Frații Tor, Margido şi Erlend și fiica lui Tor, Torunn, se văd puşi în faţa unor alegeri noi, iar frământările şi ezitările lor, între familie, religie şi fericirea personală, sunt înfăţişate cu un amestec de dramă, suspans şi umor într o saga modernă care ne poartă din Norvegia rurală până în luxul capitalei daneze Copenhaga.

„Ragde este aici într o formă de zile mari... dă la iveală o scriitură viguroasă și superbă. Scenele dramatice sunt echilibrate prin situații umoristice, pe alocuri pe muchie de cuțit, dar fără să alunece vreodată în capcană... Așteptarea volumului următor al acestei opere desăvârșite este aproape insuportabilă.” - Aftenposten

Primul volum:

* click pe copertă pentru a citi recenzia *



O misiune himerică, un echipaj condus de un nesăbuit, un pasager clandestin cu o mare problemă și o mare speranță. Și în jur o lume de gheață a cărei splendoare nu e egalată decât de cruzimea cu care respinge viața umană.

La 1850, vasul Impetus pornește spre nord vest, din Groenlanda, în căutarea expediției pierdute a lui Franklin. Cu întârziere – sezonul propice navigării se apropie de final. Înaintează, totuși, cu înverșunare, în ciuda tuturor semnelor potrivnice. Până când vasul rămâne captiv în imensul pustiu arctic, fără nici o posibilitate de mișcare, nici înainte, nici înapoi. Femeia însărcinată care se ascunsese la bord va naște aici, iar copilul va deveni noul centru de greutate al vasului prins în gheață.

Ieșirea la suprafață, cea de a doua carte a tânărului scriitor irlandez Cormac James, este romanul unei expediții la capătul lumii, dar și al unei aventuri domestice: paternitatea. O carte fără nici un cuvânt în plus.


Povestea unei iubiri zbuciumate ne invită în lumea domnişoarelor de altădată, care cântau la pian şi îşi atrăgeau curtezanii în vârtejul flirturilor strălucitoare. Trăiau în vremurile când atingerea întâmplătoare a unei mâini sau a unui genunchi provoca mii de fiori, dezlănţuind un şuvoi de emoţii, iar existenţa unui logodnic anterior în viaţa femeii iubite tortura îngrozitor un bărbat. Protagonistul, Rohán, frecventează o familie cu trei fete şi se simte atras de două dintre ele, ca să se îndrăgostească în cele din urmă de cea mai mică, Eglé, alături de care va trăi o poveste de dragoste cu suişuri şi coborâşuri, provocate în general de orgoliul fiecăruia dintre ei.


Lispector, un monolog interior adresat unui tu nenumit, un imn al vieții și al artei, o meditație filosofică.

„Cântăreața braziliană Cazuza susține că a citit „Apa vie” de 111 ori, iar la 17 ani muzicianul Caetano Veloso a fost răvășit de ceea ce el a interpretat drept «luminozitatea inefabilă a nebuniei».” - The Telegraph

„Ora stelei” a apărut postum și s-a dovedit a fi opera cu cel mai mare succes la public a autoarei. Este povestea unei fete visătoare sau, cum a spus Lispector însăși în singurul interviu televizat pe care l-a acordat vreodată, este „povestea unei fete care era atât de săracă încât se hrănea doar cu hot dogs. Dar nu despre asta e vorba, de fapt. E vorba despre inocența strivită, despre nefericirea anonimă.”


Cei care se întorc spune o poveste dulce-amăruie despre pierderea celor dragi, despre regăsire, despre împăcarea cu viața și cu moartea. Ce e de făcut când la ușă bate băiețelul pe care l-ai crezut mort decenii în șir și este la fel de mic și de adorabil ca altădată, deși tu ai îmbătrânit între timp? L-ai primi în casă și în inimă sau ai fi îngrozit și l-ai alunga? Este dilema cu care se confruntă mai întâi locuitorii din orășelul Arcadia din statul american Carolina de Nord, scena principală a romanului. Unii dintre ei cedează nervos, alții devin agresivi, iar alții văd o șansă nesperată în regăsirea celor pe care i-au iubit. Deși fantastică, povestea celor care se întorc este și povestea celor care rămân. Sau mai ales a lor.

„Impresionantul roman de debut al lui Jason Mott [...] este un intens și emoționant tratat despre viață, moarte și viața din nou.” - USA Today

„Această carte oferă o viziune superb scrisă și de o mare precizie emoțională a lumii noastre bulversate... Poetul și romancierul debutant Mott a scris un roman răvășitor, care navighează pe câmpul minat al emoțiilor cu realism și grație.” - Kirkus Reviews

iunie 05, 2016 No comments
Alt nume, altă uşă
Eduardo Caballero
Prefață de Jesús Ferrero
Traducere și note de Iulia Bobăilă



„Iată o carte pe care să o citeşti încet şi cu inima strânsă, o carte pe care să o simţi aşa cum simţi ploaia bătând darabana pe geamurile unui azil situat chiar aici şi, în acelaşi timp, la hotarele visului: acest tărâm atât de îndepărtat şi, în acelaşi timp, atât de al nostru.

O zeiţă stranie pare să domine universul acestei opere singulare: boala, în multiplele ei variante, fizice şi mentale, fără a uita că fiecare boală are o ieşire, uneori spre lumina cea mai neaşteptată, alteori spre cea mai neaşteptată umbră.
Ne aflăm în faţa unei cărţi pline de delicateţe şi de moderaţie, careşi trage vitalitatea din realism, din umanitate şi, în acelaşi timp, din delir, şi care sar putea citi ca un roman polifonic, înţesat de voci care vorbesc în noapte.“ Jesús Ferrero (în Prefaţă)

Eduardo Caballero sa născut în 1968 în Madrid, unde a studiat literatura la celebra Escuela de Letras, fondată de Alejandro Gándara. A publicat: în 1999 romanul Camino del Mar, în 2014 volumul de povestiri Otro nombre, otra puerta (Alt nume, altă uşă) şi în 2015 romanul Ahora que no estás. Câteva dintre povestirile lui au fost traduse în română şi au apărut în revista Dilemateca.

Patimile după G.H.
Clarice Lispector
Traducere și note de Dan Munteanu Colan
Colecția Globus

Considerată de mulţi dintre criticii care iau studiat opera drept capodopera ei, Patimile după G.H. este cartea despre care şi Clarice Lispector considera că ia împlinit cel mai bine propriile exigenţe de scriitoare. Roman mistic şi filosofic, set de exerciţii spirituale în căutarea nonsinelui ascuns în miezul sinelui, Patimile după G.H. pune pe marginea abisului o femeie, una dintre femeile lumii, dar şi femeia din toate femeile.

Păşind pragul unei camere dosnice din propriul apartament, G.H., o sculptoriţă a cărei viaţă, bine organizată, are acum o neaşteptată breşă, păşeşte întro altă stare mentală, o altă conştiinţă a lumii. Dincolo de prag găseşte un semn tulburător lăsat în urmă de servitoarea mereu ignorată, care tocmai şia dat demisia: un desen simplu pe perete, reprezentând un bărbat, o femeie şi un câine. Suntem în Brazilia, unde un asemenea semn nu e niciodată inocent. Nici măcar pentru o artistă sofisticată şi mondenă. În urma umilei servitoare cu pielea întunecată, G.H. se va confrunta şi cu un mesaj întrupat: un gândac bătrân, atât de bătrân încât este martorul întregii istorii umane, pe care o precede şi căreia îi va supravieţui. Efortul ei trepidant de a înţelege mesajul, de al încorpora, de a gândi, de a discerne limita limbajului şi a propriei capacităţi de a gândi în limitele limbajului este transpus întruna dintre cele mai frumoase, în austeritatea ei, cărţi ale secolului trecut. O răvăşitoare aventură intelectuală, la care bine ar fi să nu se încumete, aşa cum cere autoarea în avertismentul de la început, decât persoanele cu suflet format. Suflet, nu altceva.

Clarice Lispector (1920 – 1977) sa născut întro familie de evrei în Ucraina. Familia a emigrat în Brazilia pe când ea avea mai puţin de un an. A studiat Dreptul în Rio de Janeiro. A publicat peste douăzeci de cărţi: romane, proză scurtă, literatură pentru copii, eseuri şi culegeri de articole de presă. A fost căsătorită cu un diplomat şi la însoţit ani de zile în misiunile sale în Europa. La douăzeci și trei de ani, publicarea primului ei roman, Aproape de inima vijelioasă a lumii, ia adus celebritatea peste noapte. Printre cele mai cunoscute titluri ale ei, se numără romanele Patimile după G.H. (A Paixão segundo G.H., 1964), Água Viva (1973), Ora stelei (A hora da Estrela, 1974), Un suflu de viaţă (Um Sopro de Vida, 1978). Este adesea numită „marea vrăjitoare a literaturii braziliene”.

Tronul reginei Jinga
Alberto Mussa
Traducere de Laura Bădescu

Alberto Mussa sa născut în Rio de Janeiro, Brazilia, în 1961. A studiat matematica, apoi limbi străine (între care araba, tupi și Yoruba), a predat pentru o vreme poezie preislamică la Universitatea din Rio de Janeiro, a lucrat ca lexicograf și traducător. A debutat în 1997 cu volumul de povestiri Ẹlẹgbara, urmat de romanele O trono da rainha Jinga (Tronul reginei Jinga – 1999) și Enigma lui Qaf (publicat în 2004, ia adus autorului său traducerea în engleză, franceză și în alte câteva limbi, precum și premiile „Casa de las Americas“ și Premiul Criticilor de Artă São Paulo). Mișcarea pendulară (2011) a obținut Premiul Machado de Assis pentru cel mai bun roman al anului. Toate aceste titluri au apărut la Editura Univers.

Enigma unor crime sângeroase din secolul al XVIIlea, tradiţii africane aduse de sclavi, o confrerie secretă – toate acestea se împletesc în firul unei poveşti spuse de diferiţi protagonişti, întrun amestec de perspective şi rase care redă însăşi esenţa Braziliei. Iar deasupra tuturor se profilează figura misterioasei regine Jinga.

Ẹlẹgbara
Alberto Mussa
Traducere de Laura Bădescu și Anca Ferro
ISBN 978-606-8631-73-8

Alberto Mussa sa născut în Rio de Janeiro, Brazilia, în 1961. A studiat matematica, apoi limbi străine (între care araba, tupi și Yoruba), a predat pentru o vreme poezie preislamică la Universitatea din Rio de Janeiro, a lucrat ca lexicograf și traducător. A debutat în 1997 cu volumul de povestiri Ẹlẹgbara, urmat de romanele O trono da rainha Jinga (Tronul reginei Jinga – 1999) și Enigma lui Qaf (publicat în 2004, ia adus autorului său traducerea în engleză, franceză și în alte câteva limbi, precum și premiile „Casa de las Americas“ și Premiul Criticilor de Artă São Paulo). Mișcarea pendulară (2011) a obținut Premiul Machado de Assis pentru cel mai bun roman al anului. Toate aceste titluri au apărut la Editura Univers.

Cele zece povestiri din volumul de debut al lui Alberto Mussa amestecă – întro manieră care va deveni o marcă a scriitorului – evenimentele istorice, mitologia şi ficţiunea, plimbândul pe cititor din zorii omenirii până în contemporaneitate şi din Europa până în Africa şi Brazilia şi oferindui tabloul fantastic şi uneori crud creat de întâlnirea dintre aceste culturi.


mai 13, 2015 No comments
 1. Donul liniștit, Mihail Șolohov

Mihail Şolohov (1905–1984) este laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1965. Cu un an înainte, Jean‑Paul Sartre refuzase acelaşi premiu tocmai pentru că nu‑i fusese încă acordat lui Şolohov. Primul dintre cele patru volume ale Donului liniştit a apărut în 1928, pe când autorul avea douăzeci şi trei de ani. Cartea a fost imediat recunoscută drept genială, dar asta lui Şolohov i‑a adus şi mari probleme: a fost acuzat de plagiat, principala „dovadă“ împotriva lui fiind că era prea tânăr ca să poată scrie o carte atât de mare. Nu l‑a ajutat nici faptul că, în anii ’40, manuscrisele primelor două volume au „dispărut“. A trecut mai bine de o jumătate de secol până când manuscrisele au putut fi răscumpărate şi studiate prin cele mai moderne mijloace. Iar verdictul a fost clar: fără umbră de îndoială, autorul cărţii este Mihail Şolohov.

2. ZeroZeroZero, Roberto Saviano

Bestsellerul său din 2006, Gomora, i‑a adus lui Roberto Saviano faima mondială, dar şi o condamnare la moarte din partea membrilor crimei organizate. A fost obligat, de atunci, să trăiască sub pază armată douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru. Între timp a colaborat cu cele mai importante instituţii anti‑drog din lume, iar rezultatul e ZeroZeroZero, o carte devastatoare, care face pentru întreaga planetă ceea ce a făcut Gomora pentru doar o regiune italiană. Cocaina, praful alb, cu o puritate 000, este cea mai puternică dintre afacerile multinaţionale de astăzi. Pe seama ei se fac în câţiva ani averi pe care firme uriaşe le pot obţine în decenii întregi. Consumatorii sunt peste tot, în toate ţările, în toate mediile, poate chiar în propria ta familie, iar vânzătorii, cei mai nemiloşi care au existat vreodată, se infiltrează diabolic prin orice fisură. Acum totul începe în Mexic şi se întinde ca o ciumă, imposibil de oprit, lăsând milioane de vieţi distruse în cale. „Sunt multe locuri din lume fără spitale, internet, apă curentă. Dar nu şi fără cocaină.“ Africa e deja albă, Rusia e albă, Terra întreagă albeşte văzând cu ochii. Cine o cumpără, cine o vinde, cine ucide în numele cocainei, cine se luptă cu traficanţii? Saviano are mai multe răspunsuri decât oricine altcineva. Şi le dă într‑un carte superb scrisă, într‑un stil viu, dinamic, halucinant şi precis ca poezia pe alocuri, mereu pasionant. Te informează, te înfioară, te ţine cu sufletul la gură pagină de pagină.


 3. Elogiul minciunii, Patrícia Melo  

Patrícia Melo s‑a născut în 1962 în São Paolo, Brazilia. A scris romane, piese de teatru şi scenarii de film. Romanele ei sunt bazate pe intrigi poliţiste şi au drept sursă de inspiraţie, de multe ori, violenţa din cartierele sărace ale marilor aglomerări urbane. În 2001 a câştigat premiul Jabuti, cel mai important premiu literar brazilian, pentru romanul Inferno. Pentru romanul O Matador (Ucigaşul, 1995) a primit în 1996, în Franţa, Prix Deux Océans şi în 1998, în Germania, Deutscher Krimi Preis. În 1999, revista „Time“ a inclus‑o într‑o listă care cuprindea cincizeci de „Latin American Leaders for the New Millennium“. Este căsătorită cu dirijorul John Neschling şi au împreună un copil.
Aţi citit vreo carte de genul Cum să te ajuţi singur? Şi? V‑a ajutat? V‑aţi îmbogăţit, v‑aţi făcut prieteni influenţi, aţi slăbit spectaculos, v‑aţi găsit sufletul‑pereche, aţi scris romanul ăla, aţi dărâmat munţii, aţi scăpat de griji? Hm... încă nu? Poate v‑a lipsit şarpele din Elogiul minciunii – cu ajutorul lui personajele Patríciei Melo chiar scapă de griji: Fulvia Melissa se descotoroseşte de soţul incomod, iar José Guber de jobul extenuant de scrib (norma lui era de două romane poliţiste pe lună), îşi găseşte inspiraţia şi ajunge mare autor de best‑seller‑uri de genul Cum să te ajuţi singur. Din toate cotloanele cărţii pândesc cobre, vipere, crotali, sâsâie, şuieră, se încolăcesc şi se descolăcesc mai departe (chiar dacă uneori cad în depresie şi refuză să muşte), se târăsc implacabil spre coadă (a lor şi a romanului). Îi auziţi cum fojgăie? Sss, şşş, sss! Parcă totuşi e mai sănătos să râzi din toată inima ca să scapi de griji – la asta chiar că ajută Elogiul minciunii.


      4. Sfârșitul poveștii, Lydia Davis

Lydia Davis s‑a născut în 1947, în Massachusetts, SUA. A publicat mai multe volume de proză scurtă şi romanul Sfârşitul poveştii, pe lângă eseuri şi traduceri din scriitori francezi ca Gustave Flaubert, Marcel Proust, Maurice Blanchot. A primit numeroase distincţii internaţionale pentru opera ei, cea mai importantă fiind prestigiosul Man Booker International Prize, care i s‑a acordat în 2013. A predat literatură şi scriere creativă la universităţi americane cu tradiţie. A fost căsătorită cu scriitorul Paul Auster, iar în prezent este căsătorită cu artistul vizual Alan Cote. Are câte un fiu din fiecare căsătorie.
Epuizată după ce şi-a căutat ore în şir fostul iubit pe străzile unui oraş necunoscut, o femeie intră într-o librărie şi acolo, printre cărţile în mijlocul cărora încearcă să se regăsească, un bărbat îi oferă o ceaşcă de ceai. Este acesta sfârşitul poveştii? Cum poţi şti care e adevăratul sfârşit? Când te părăseşte iubitul, când te împaci cu gândul, când renunţi să-l mai urmăreşti, când închei cartea despre el? Şi ce înseamnă o poveste de dragoste? E mai întâi povestea sau mai întâi dragostea? Ce înseamnă să iubeşti un bărbat? Poţi învăţa din cărţile scrise de alţii? Poţi scrie apoi povestea pentru alţii?
Totul începe cu sfârşitul în acest roman hiper-lucid şi tulburător despre o dublă obsesie, singurul roman al autoarei de proză scurtă Lydia Davis, câştigătoare a Premiului Man Booker 2013.


      5. Aproape de inima vijelioasă a lumii, Clarice Lispector

Aproape de inima vijelioasă a lumii este povestea unei vieţi trăite cu o intensitate şi o luciditate extreme. Joana, o tânără de familie bună, se străduieşte să împace lumea strălucitoare din mintea ei cu realitatea exterioară, pe care o studiază cu inteligenţa stranie a unei vipere, cum o consideră o mătuşă în copilărie, înainte de a trimite fetiţa orfană la un internat, ca să scape de ea. Viperă o va numi mai târziu şi soţul ei, şocat de miracolele care țâșnesc în cascade din vorbele Joanei.



6. City, Alessandro Baricco

Alessandro Baricco (n. Torino,1958) a studiat filozofia și pianul și și‑a început cariera de scriitor publicând două volume de eseuri despre muzică și articole pentru La Repubblica și La Stampa. În 1991 i‑a fost publicat primul roman, Castele de mânie, pentru care a primit Premio Campiello si Prix Medicis Etranger (1995). În 1993 a întemeiat o școală de creative writing numită Scuola Holden, după personajul lui Saligenger. În același an, romanul Ocean Mare a fost recompensat cu Premiul Viareggio. Romanele Mătase și Fără sânge l‑au consacrat ca fiind unul dintre cei mai traduși scriitori italieni contemporani, ajungând pe primele locuri în topurile de bestsellers din Italia și Franța. Pentru romanul City, a lucrat cu banda franceză Air la albumul City Reading – fragmente din roman în lectura autorului combinate cu muzica trupei. În curs de apariție la editura Univers, romanele Castele de mânie, Ocean Mare, Fără sânge și O poveste.

7. Era să fiu eu, Ali Smith

Miles ia cina la nişte oameni pe care nu‑i cunoaşte, invitat de un amic. Înainte de desert, se ridică de la masă, se duce la etaj şi se încuie în camera de oaspeţi. Refuză să mai iasă de acolo. Refuză să scoată vreun cuvânt. Gazdele sunt înnebunite, dar nu‑l pot da afară. Vestea se întinde în toată ţara, transformându‑se într‑un adevărat fenomen social şi mediatic. Printre personajele implicate în povestea lui Miles, se numără o femeie între două vârste, aflată într‑un moment de răscruce al vieţii şi al carierei ei, un bărbat trecut de prima tinereţe, afectat de pierderea partenerului de viaţă, o octogenară pe care familia vrea s‑o interneze împotriva voinței ei într‑un cămin de bătrâni şi o fetiţă deșteptissimă de nouă ani, a cărei inteligenţă precoce îi atrage antipatia colegilor şi a profesorilor. Triumful cel mare al cărţii e în slalomul înnebunitor printre jocurile de cuvinte, care transformă Era să fiu eu într‑o palpitantă cursă printre obstacole, ca un thriller lingvistic cu personaje experte în dezamorsarea bombelor de limbaj. Deşi absent în cea mai mare parte a romanului, Miles marchează vieţile celor din jur. În acelaşi timp ne deschide ochii către o realitate incomodă, una din care fiecare dintre noi şi‑ar putea dori să evadeze, la un moment dat. Ţi s‑ar putea întâmpla şi ţie.



     8. Călătoria unei femei care nu se mai temea de îmbătrânire, Gabriel Osmonde

În 2011, Andreï Makine dezvăluia că el se ascunde în spatele pseudonimului Gabriel Osmonde. Sub această semnătură apăruseră patru romane: Călătoria unei femei care nu se mai temea de îmbătrânire (2001), Cele 20000 de femei din viaţa unui bărbat (2004), Lucrarea iubirii (2006) şi Alternaştere (2011, în curs de traducere la Univers), care stârniseră interesul criticilor literari atât prin curajul şi subversivitatea scriiturii, cât şi prin misterul identităţii autorului. Câştigător al Premiului Goncourt pentru romanul său din 1995 Testamentul francez (tradus la Univers în 1997), scriitorul de origine rusă se bucura de un mare succes de public şi de critică pentru cărţile apărute sub numele său. Şi totuşi, în acel interviu, el mărturisea: „Makine nu este numele meu adevărat. Osmonde este mai adânc ancorat în mine decât Makine“.
Laura B., o femeie foarte inteligentă, de vârstă mijlocie, cu o existență burgheză de care fiicei ei îi e rușine, se întreabă dacă viața aceasta, care seamănă cu aceea a unui pește într‑un acvariu, mai merită trăită. Ceea ce descoperă ea treptat este că, în această toamnă indiană a vieţii ei, mai sunt posibile iubirea, senzualitatea dezlănțuită și pasiunea extremă.

9. Copiii paznicilor de elefanți, Peter Høeg

Peter Høeg (n. 1957, Copenhaga) a debutat în 1988, cu volumul Reprezentare despre secolul al XX‑lea, care a fost tradus şi sub titlul Istoria viselor daneze. A publicat apoi Povestiri despre noapte, care a atras atenţia criticii asupra sa şi i‑a adus mai multe premii literare. Însă cartea care l‑a consacrat în plan internaţional, a fost tradusă în peste treizeci de ţări şi a rămas timp de douăzeci şi şase de săptămâni în lista de best‑sellers a ziarului New York Times a fost Cum simte domnişoara Smilla zăpada, publicată în 1992. A mai scris romanele Marginalii (1993), Femeia şi maimuţa (1996), Fata tăcută (2006) şi Copiii paznicilor de elefanţi (2010).
„Dacă vrei să te împrieteneşti cu cineva care are un elefant, trebuie să ai loc şi pentru elefant.“ Elefantul e un simbol al problemelor. Peter, un puști de paisprezece ani, își descrie viața într-o lume a adulţilor plină de probleme pe care le rezolvă copiii. Adulți incompetenți, salvaţi de copii. Un roman comic, dar și o experiență spirituală despre libertate. Vrea Peter Høeg să ne păcălească frumos cu un roman autobiografic? Probabil. Peter, autorul sau naratorul, cum vreţi, îşi are şi el elefantul său, ca noi toţi. (Sandra Ishura, membru booktopia.ro)

 10.  Casandra de Christa Wolf

Iat‑o pe fiica regelui troian Priam, vestita profetă Casandra, sosind în faţa porţilor cetăţii Micene în carul cu prizonieri al eroului grec Agamemnon. Ştie că va fi ucisă înainte de asfinţitul soarelui şi îşi rememorează viaţa, o existenţă excepţională pentru o femeie a acelor vremuri, ce culminează în momente de o intensitate şi un dramatism emoţionant. Christa Wolf imaginează biografia fascinantă a unei figuri feminine atât de controversate din mitologia antică, reuşind să ne facă să o simţim ca pe o contemporană a noastră.



11. Cei șapte nebuni de Roberto Arlt

Erdosain, protagonistul romanului Cei şapte nebuni (1929), este un erou existenţialist, care străbate străzile din Buenos Aires „cu moartea în suflet“, conştient de „zădărnicia de a trăi fără iluzii“. Este un inventator care, împreună cu Astrologul, visează la o societate nouă, care nu se poate baza decât pe minciună, căci „oamenii nu se cutremură decât cu minciuni“. O societate în care îşi vor găsi locul genii apocrife, literaţi de tejghea, inventatori de cartier, profeţi de parohie, oameni politici de cafenea, filosofi de centre recreative, cruciaţi ai furculiţei şi mistici ai oalei. Însă, din păcate, societatea aceasta fictivă seamănă prea mult cu cea în care trăim; după cum ne avertizează autorul, „în realitate se întâmplă la fel şi nimeni nu condamnă“. Astrologul nu face decât „să aplice un principiu vechi pus în practică de toţi escrocii şi reorganizatorii omenirii.“


12.  Reduși la tăcere de Kristina Ohlsson

Un preot militant pentru drepturile imigranţilor pare să‑şi fi ucis soţia şi apoi să se fi împuşcat. Un străin pare să fi murit într‑un banal accident rutier. Dar anchetatorii din subordinea inspectorului Alex Recht trebuie să vadă dincolo de aparenţele înşelătoare şi, pe fundalul sumbru al iernii suedeze, să reconstituie un puzzle al dramelor sociale şi familiale care au condus la crime. Intriga detectivistică se împleteşte cu analiza psihologică şi thrillerul, iar rezultatul este o carte captivantă care a impus‑o pe Kristina Ohlsson printre cei mai importanţi autori din literatură poliţistă scandinavă.
noiembrie 11, 2014 No comments
Older Posts

About me


Diana | XXI | studentă pasionată de cărți, seriale, călătorii, dar mai ales de scris

Follow Me

Currently Reading

O listă semidefinitivă a celor mai îngrozitoare coșmaruri
O listă semidefinitivă a celor mai îngrozitoare coșmaruri
by Krystal Sutherland
Ghid de vicii și virtuți pentru gentlemeni
Ghid de vicii și virtuți pentru gentlemeni
by Mackenzi Lee

goodreads.com

TRAVEL ✈️ CORNER

Haihui: despre cât sunt de fericiți oamenii care citesc și beau cafea, cu Agnès Martin-Lugand

„ Asta este ceea ce vreau să fac de acum înainte pentru tot restul vieții mele pentru că asta mă face fericită. ”

POPULAR POSTS

Blog Archive

  • ▼  2019 (3)
    • ▼  octombrie (1)
      • Despre iubire și război în World on Fire de la BBC
    • ►  aprilie (1)
    • ►  ianuarie (1)
  • ►  2018 (2)
    • ►  iulie (1)
    • ►  aprilie (1)
  • ►  2017 (51)
    • ►  octombrie (1)
    • ►  iulie (1)
    • ►  mai (4)
    • ►  aprilie (5)
    • ►  martie (13)
    • ►  februarie (11)
    • ►  ianuarie (16)
  • ►  2016 (318)
    • ►  decembrie (9)
    • ►  noiembrie (25)
    • ►  octombrie (28)
    • ►  septembrie (23)
    • ►  august (34)
    • ►  iulie (30)
    • ►  iunie (22)
    • ►  mai (36)
    • ►  aprilie (28)
    • ►  martie (27)
    • ►  februarie (30)
    • ►  ianuarie (26)
  • ►  2015 (306)
    • ►  decembrie (15)
    • ►  noiembrie (20)
    • ►  octombrie (25)
    • ►  septembrie (29)
    • ►  august (26)
    • ►  iulie (25)
    • ►  iunie (17)
    • ►  mai (25)
    • ►  aprilie (31)
    • ►  martie (32)
    • ►  februarie (32)
    • ►  ianuarie (29)
  • ►  2014 (825)
    • ►  decembrie (32)
    • ►  noiembrie (45)
    • ►  octombrie (48)
    • ►  septembrie (48)
    • ►  august (64)
    • ►  iulie (69)
    • ►  iunie (87)
    • ►  mai (109)
    • ►  aprilie (135)
    • ►  martie (64)
    • ►  februarie (66)
    • ►  ianuarie (58)
  • ►  2013 (67)
    • ►  decembrie (50)
    • ►  noiembrie (17)

Blogger Templates Created with by ThemeXpose