sâmbătă, 5 decembrie 2015

Cititul de placere... sau nu!

Salutare, internet!


Acum ceva zile am vazut tema asta abordata de un blogger de la noi. Nu am avut timp sa citesc postarea, insa m-am tot gandit la intrebarea propusa: "Cititul: de placere sau ca job?".

Acum cativa ani citeam o carte in cateva ore, oricat de groasa ar fi fost si oricat de greu intram in poveste. Eram insetata sa aflu cat mai multe despre lumea aceea noua, numita "fantasy". Aveam putine carti prin casa, si acelea pentru scoala, iar cele fantasy le citeam in ziua in care le cumparam. Mi se pareau prea scumpe si abia descopeream mediul online, al blogurilor, librariilor si editurilor. Si apoi... n-a mai fost cale de iesire!

Am inceput sa cumpar tot mai multe carti si citeam poate la fel de mult, insa odata ce-ti cumper 10 carti de-o data, n-ai cum sa le termini pe toate de citit in aceeasi zi, oricat de devotat ai fi. Apoi am mai cumparat si altele, iar rafturile mele incepeau sa se umple. Jucariile se ingesuiau pe cat mai putine rafturi, iar cartilor de scoala le luau locul cartile "mele", care simteam ca-mi apartineau cu adevarat.

Si mania a tot continuat, ca mai apoi sa ajung sa nu mai pastrez nicio jucarie pe rafturi si nicio carte pentru scoala. Doar cartile mele fantasy - si nu numai. Am inceput liceul, blogul, stresul. N-am mai citit o perioada, apoi am gasit carti care nu-mi mai starneau interesul. Pareau toate la fel. Am schimbat genul: young-adult! Si am tot citit carti din acest gen si parca imi reaprindeam dorinta, setea aceea de lectura. Dar nu a fost de lunga durata!

Curand am obtinut prima sponsorizare, am fost la primul targ de carti, am ajuns sa particip la concursuri si tot ce vedeam erau carti venind din toate partile, iar timpul meu tot mai limitat incepea sa tipe. Sunt multe carti pe care le am in biblioteca acum si ma intreb de ce le-am cumparat in prima faza. Sa fie oare de vina mania care ma cuprinsese? Posibil. Dar inca mai sunt carti de care sunt mandra si pentru care ma bucur ca le am desi nu le-am citit inca.

Dar intrebarea e alta acum: de ce nu mai pot sa citesc? Chiar si atunci cand am timp si iau o carte, citesc din ea si incep sa ma intreb cate pagini mai am, in cat timp o termin, cand trebuie sa ma apuc de urmatoarea carte si in cat timp am sa termin toate cartile de pe biroul meu. Carti de la autori sau de la sponsorizari. Carti cu prioritate stau pe biroul meu intr-un teanc ce creste de la o zi la alta. Situatia incepe sa ma depaseasca! Daca la inceput eram trei persoane care scriau pe blog, brusc am ramas singura, iar toate "indatoririle" s-au lasat pe umerii mei. 


Acum insa, tot ce sper e ca o sa pot sa iau o gura mare de aer, sa ma "lisintesc" - pentru ca nu-i asa, si stresul de la scoala scade acum spre sfarsit - si sa revin la "eu" cea dinainte care citea de placere, nu ca sa termine cartea in doua zile si sa posteze recenzia a treia zi. Pun totul pe baza lipsei de somn si monotoniei de la scoala, dar parca si digitalul joaca un rol in asta. Retele de socializare, seriale, youtube. Ce-i drept, la inceput nu eram familiarizata cu tot mediul online - de care va spun sincer ca ma cam feream - si poate ca asta determina pofta de citit. Acum cand ma plictisesc ma uit la episoadele noi din serialele pe care le urmaresc sau vlogurile noi de pe youtube. Trist! Si imi tot impun ca nu vreau sa devin dependenta de tehnologie. Si nu sunt, zau!


Dar asa cum de fiecare data mai exista speranta, eu inca mai cred ca acest citit dezordonat, trasformat intr-o obligatie o sa se relaxeze si o sa ajunga la nivelul de citit de voie.

Voua vi s-a intamplat vreodata? Cum ati trecut peste aceste faze in care sa va simtit un pic "obligati" sa cititi?

Diana

Un comentariu:

  1. Singurele dati cand ma simteam obligata sa citesc au fost cand trebuia sa citesc pentru scoala. Si nu era intotdeauan asa, ci doar la cartile plictisitoare. Insa in general imi place f mult sa citesc si rar gasesc carti pe care le incep, nu imi plac si apoi cateva zile nu mai citesc pentru ca nu ma atrage povestea respectiva. Nu stiu cum e cu sponsorizarile, colaborarile si cat de aiurea e sa stii ca trebuie sa scrii... Ce-i drept, mie pe cat de mult imi place sa citesc, pe atat de putin imi place sa scriu...

    RăspundețiȘtergere

Your opinion matters!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...