luni, 29 februarie 2016

Haihui: Schimb de carti la La Un Ceai


... sau ce-am-facut-aseara :D



Initiativa vine din partea Bookblog, un site cu si despre carti, "un reper pentru tinerii pasionati de lectura, un colt de "online" in care ei sa se simta ca acasa si, nu in ultimul rand, un ghid care sa ii ajute sa aleaga mai bine si mai usor cartile care merita citite". Asadar, iata-ne aventurandu-ne intr-o zi de duminica printre niste stradute pustii prin spatele Parcului Cismigiu in cautarea locului de intalnire - ceainaria La Un Ceai. 

Experienta mea - vasta - legata de aceasta ceainarie s-a incheiat cu promisiunea ca o sa revin. Prima data am fost la lansarea de carte a Adinei, iar acum acest schimb de carte promitator ma ghideaza, dupa 2-3 ani, din nou prin acest labirint de stradute. Strada Luigi Cazzavillan numarul 25 nu spune prea multe, insa ceainaria ascunde un colt de vechi, de atmosfera de epoca si de melancolie printre treptele vechi care inca mai scartaie, accesoriile vintage si muzica ce se aude timid pe fundal.



Suntem - Dani (va mai amintit de ea, nu? Obisnuia sa scrie pe blogusor) si cu mine - poftite intr-o camera cu cateva mese intesate cu carti. Aceeasi camera care acum cativa ani adapostea, intr-o seara friguroasa de iarna, lansarea de carte. Mobilierul pare altfel. Parca au si vopsit intre timp! Ne asezam la o masa, privim la oamenii din jur - inca putini la numar - si ne facem comode. Curand sala se umple de lume, apare si organizatoarea, Andreea, iar atmosfera prinde viata. Caut printre cartile de pe mese si cateva titluri imi sar in ochi. "Cioburi de stele". "Percy Jackson" - varianta in engleza *.*. Inca o carte in engleza ce pare fantasy, alte carti vechi si o carte-doua mai interesante. Lumea face cunostinta. Unii se cunosc, altii nu, insa cu totii sunt la fel de prietenosi. Andreea a trecut pe la fiecare masa sa ii intampine pe cei noi si sa le ureze un "Bine ati revenit!" celor care au mai participat la schimb. Aflu ca schimbul e lunar, "de obicei in ultima duminica din luna, asa, sa aiba toata lumea timp". Oamenii sunt simpatici, ciocolata mea calda e mai mult budinca si parca e prea cald in incapere.



Brusc se face liniste si ne prezentam succint, doar cine vrea, si spun ca sunt Diana si am un blog. Ca-mi plac cartile fantasy si ca recomand "Percy Jackson" pentru ca desi pare o carte pentru copii, eu am citit-o la 17 ani si mi-a placut super mult. Nimeni nu spune nimic. Nu stiu daca cei din incapere sunt interesati de recomandarea mea - poate prea copilaroasa. Imi par ca sunt mult prea mari si seriosi sa mai citeasca asa ceva, dar mie mi-a placut si nu-mi pasa de ce-ar crede ceilalti despre mine. As fi vrut sa fie mai multi adolescenti - sau mai multe persoane care sa citeasca aceleasi genuri ca si mine. Vag am auzit de un Kafka, o carte de memorii si ceva de satira si critica literara. Nimic, insa, din ce m-ar interesa.



Pentru multi, probabil, acesta ar fi fost cel mai grozav eveniment la care au fost, pentru mine, insa, nu a fost asa de stralucit. Mi-ar fi placut mult mai mult daca A) as fi gasit mai multi cititori de "lecturi usoare" sau de "fast-food pentru creier" (asa cum spune o cunostinta de-a mea), B) populatia in randul adolescentilor ar fi fost mai mare si C) probabil cel mai important, daca schimbul ar fi fost permanent :( Daca esti nou poti veni cu o carte (sau nu) pe care sa o dai la schimb si sa iti iei alta spre lecturare pana luna viitoare. Apoi o aduci pe cea imprumutata (si probabil o carte de a ta daca nu ai adus de prima data) si poti imprumuta alta. E cam ca la biblioteca, doar ca aici ai avantajul de a vorbi cu oameni noi, de a-ti face prieteni si de a discuta si afla despre carti noi care ar putea sa-ti placa. Personal, urasc sa iau carti cu imprumut! Daca nu le stiu ale mele si le iau de la cineva, probabilitatea sa le termin de citit e foarte mica. Si asta probabil pentru ca ma simt presata sa citesc lucrul ala cu gandul ca "sa nu stea omu' dupa mine" sau "poate ca are nevoie de ea" sau "sa nu uit sa i-o dau inapoi".




Nu stiu daca o sa mai merg la un astfel de eveniment. Pur si simplu cred ca as putea sa gasec ceva mai pe gustul si stilul meu (literar). Initiativa, totusi, e geniala! Pentru cei din Bucuresti care sunt atrasi de chestii mai serioase si care vor sa discute la o cana de ceai despre cartea preferata, va recomand intalnirile lunare organizate de Bookblog. Sau puteti merge pur si simplu sa socializati. Pentru noi, ceilalti, recomand ceainaria. Desi e deja a doua oara cand merg (si vreau sa incerc cat mai multe locaruri noi, astfel evit sa merg de mai multe ori la unul), tot as mai merge. Imi place foarte mult atmosfera, iar preturile sunt destul de okay - zic eu. Adica, cu 20 de lei in buzunar iti poti lua si ceva de mancat si ceva de baut. E dragut faptul ca, desi e o ceainarie, au si cafele, sucuri, limonada sau prajituri ori briose. Asa, mai pentru toata lumea. Din cate am vazut, vara e si mai si pentru ca au o gradina frumos amenajata unde te poti relaxa cu prietenele la o limonada. Evenimente au din plin si eu stiu deja pe care nu am sa le ratez: pe cele cu tematica Audrey Hepburn. Cine stie, poate ne vedem pe acolo! :)





Diana


duminică, 28 februarie 2016

Recenzie "IRONMAN" #8


Pe scurt:

FINALUL SURPRIZÃ AL SERIALULUI UCIGAȘUL DE ZEI! Tony Stark, Ucigașul de Zei, este gãsit vinovat! Oare ce pedeapsã cumplitã îi rezervã proba Shi’ard? Descoperiți surprinzãtoarele consecințe ale rolului jucat de Iron Man în AVX!

Acest numar mi-a fost oferit de Lex Comics - multumesc mult! Il puteti comanda de aici.







Parerea mea:


Cred ca Ironman mi-a fost putin indiferent pana acum. Chiar nu ma asteptam ca acest numar sa ma surprinda cumva!

Pentru cei care nu stiu, Ironman aka Omul de Otel este de fapt Tony Stark. Un fel de geniul al tehnologiei care, pe langa faptul ca e milionar, a ajutat la dezvoltarea acesteia si si-a creat propriul laborator. Armura pe care o poarta si-a construit-o singur si pare indistructibila.

Ironman nu e un antierou. Dimpotriva! Insa extraterestrii voldi l-au gasit responsabil pentru uciderea unei entitati cosmice, cunoscuta drept Forta Pheonix. Problema este ca voldi venerau aceasta entitate. Astfel a ajuns Tony Stark sa lupte intr-o arena a dreptatii in spatiul cosmic cu un robot de 10 metri. Fara armura, Tony nu are nicio sansa impotriva acestui inamic.


Intre timp, P.E.P.P.E.R. aka armura-lui-Tony primeste un mesaj "de la un prieten" in legatura cu buclucul in care se afla Tony. P.E.P.P.E.R. nu mai sta pe ganduri si porneste catre acesta. Si ajunge exact la fix pentru ca Tony nu mai rezista asa de mult. Ironman reuseste sa evadeze din arena si sa scape, cu putin ajutor, de inamicii care il urmareau. Dar ce se intampla inapoi in Palatul Veritinei? Lacrima voldi care pana atunci fusese ascunsa de ochii Uriasilor stelelor este acum atacata de acestia. Dar cum? Inima voldi trebuia sa ii protejeze de Uriasi. Asta daca nu... inima a fost furata!


Si in timp ce Palatul este atacat, iar Tony afla de ravagiul facut, o singura intrebare il mai chinuie: cine ar fi putut face asa ceva? Undeva, in spatiul cosmic alaturi de Ironman, o prezenta isi face aparitia. Si ceva imi spune ca nu-i de bine! Se poate ca Ironman sa aiba de-a face cu un alt dusman?

Pe bune ca mi-a placut aceasta banda desenata si parca imi pare rau ca nu am citit si celelalte numere. Plina de culoare, actiune si replici ingenioase, "Ironman" se poate incadra in lista benzilor desenate reusite pe care vi le recomand!


Cine a furat inima? Cum reuseste Tony sa scape de inamicii care il urmareau? In final, ce e de facut? Mai poate Ironman salva pe cineva? Si cine este prezenta acesta din spatiu care tinde sa devina unul dintre cei mai aprigi dusmani? Va recomand aceasta banda desenata pentru ca are tot ce ii trebuie (actiune, replici bune, grafica si culori geniale), pentru ca te face sa n-o mai lasi din mana si pentru ca in final vrei sa citesti mai mult.


Nota:

SUPER!



 

Celelalte numere:





Diana

Recenzie "THE WALKING DEAD" #22

Pe scurt:


Acțiunile bizare ale misterioasei Michonne au rezultate dintre cele mai îngrijorătoare pentru echilibrul cu greu dobândit al grupului lui Rick. În timp ce relația dintre Glenn și Maggie primește binecuvântarea tatălui ei, Tyreese și Carol se despart cu sufletul chinuit de durere. Îngrijorător e însă faptul că, disperată, Carol pare a fi pregătită să se despartă de mai mult decât doar de infidelul Tyreese…

Multumesc mult EatComics pentru acest numar - il puteti comanda de aici.

Varsta: +16 ani



Parerea mea:


Cred ca ar trebui sa ma apuc de serial cat de curand. Sunt tare curioasa daca scenele din benzile desenate sunt la fel si in seria tv atat de populara - proabil e mult mai mult de atat, avand in vedere ca i-au facut si un spin-off. In ceea ce priveste acest numar, cred ca mi-a placut mai mult cel de data trecuta.

Suntem intr-o lume post-apocaliptica plina de zombi. Cativa oameni au reusit sa scape cu viata, iar acum sunt in siguranta intr-o veche inchisoare. Micul grup de supravietuitori, in frunte cu Rick, trebuie sa faca fata valului de zombi, traiului dur si neintelegerilor dintre ei.

Michonne e din ce in ce mai dubioasa. Oarecum, prin actiunile sale, duce la destramarea grupului. Oare ce ascunde aceasta femeie? Cumva, faptul ca s-a bagat in relatia dintre Tyresse si Carol, a facut-o pe cea din urma sa renunte definitiv la infidelitatea lui Tyresse, dar oare cat de tare vrea sa renunte la tot?

Intre timp, Glenn si Maggie isi fac publica relatia, iar tatal ei incepe sa se impace cu ideea. De acum nu trebuie sa se mai ascunda! Si in timp ce Carol gaseste sprijinul moral in Rick, undeva, afara in curte, muncitorii incep sa-si puna intrebari cu privire la toti acei zombi care sunt gata sa rupa gardul in orice clipa. Oare cum au fost ei ca oameni? Cu totii o sa ajungem asa, spune unul dintre personaje.


Dupa ce Rick a vazut cu ochii sai cat de infidel ii era Tyreese lui Carol, spiritele ameninta sa se incinga intre cei doi prieteni. E numai vina lui Tyresse. Ceea ce se intampla cu Carol e numai vina lui si merita sa traiasca cu aceasta povara. 

Acest numar a fost mai putin dinamic decat cel precedent, iar intamplarile par sa anticipeze ceva ce se va intampla in numarul - sau numerele - viitor (viitoare). Ceea ce m-a intrigat a fost "activitatea" lui Michonne in acest numar. Incepe sa nu-mi placa de ea si cred cu tarie ca ascunde ceva important. Desi pare un outcast, ar trebui sa stie cum sa se integreze printre ceilalti. Sunt curioasa de ce are sa se intample in numarul viitor!


Oare cat de departe ajung cei doi sa se certe? Ce legatura are Michonne cu toate astea? Oare are si prieteni printre oamenii din adapost? Ce a patit Carol si cum se termina totul? O banda desenata ce a stat la baza serialului de succes cu acelasi nume si care merge perfect intr-o dimineata innorata, alaturi de o cafea tare. O recomand fanilor seriei si celor care sunt curiosi de cum continua povestea.


Nota:

BUN/A!


 


Numarul anterior:


Diana

sâmbătă, 27 februarie 2016

Haihui: Intalnirea cu autoarea Jenny Han



... about last night! 


Vineri, pe 26 februarie, intr-o seara calduta de iarna tarzie ne-am dat intalnire cu autoarea Jenny Han pe terasa Carturesti Verona. Ea, la mii de kilometri departare, la New York, noi, intr-un cort cald, frumos aranjat. Am ajuns foarte devreme, timp in care am reusit sa fac cateva poze si sa ma acomodez cu locatia. Curand, cortul s-a umplut de adolescenti - si nu numai; pe ici pe colo se mai intrezarea un adult, doi.


Cu multe emotii - mai ales din partea organizatorilor (Editura Trei) - teleconferinta a inceput, iar in fata noastra, Jenny Han si-a facut aparitia. Desi e la kilometri departare, prezenta ei - fie si proiectata pe un panou alb - face ca atmosfera sa se mai destinda. Se pun intrebari de catre editura-gazda si de catre cititorii din sala. Intrebarile si raspunsurile se traduc. Din romana in engleza, din engleza in romana. Astfel toata lumea a putut intelege despre ce a fost vorba si sincer, asta mi-a placut cel mai mult. Chiar daca eu am inteles conversatiile in engleza, mama spre exemplu, care nu cunoaste limba, a fost bucuroasa sa vada ca exista cineva care sa ne traduca.



Ca o mica petrecere intima, intre prieteni. Asa pot rezuma aceasta intalnire care desi a fost un debut pentru editura, a iesit foarte bine! Jenny a  avut rabdare cu toata lumea, a raspuns la toate intrebarile din public si a fost tare bucuroasa sa ne vada intr-un numar atat de mare. Cine ar fi crezut ca romanele ei, cele traduse si la noi ("Tuturor baietilor pe care i-am iubit" si "P.S. Te mai iubesc si-acum") au fost inspirate din viata ei? Ea insasi a scris scrisori tuturor baietilor pe care i-a iubit si le-a pastrat intr-o cutie veche, asemenea personajului principal din carte, Lara Jean. Prima scrisoare a scris-o la 14 ani, iar ultima la 19, iar la lansarea de carte a citit una dintre ele, crezand ca e o idee buna. "Imediat am inceput sa rosesc si desi tuturor le-a placut, am hotarat sa nu mai repet experienta. Nu am stiut ca emotiile acele puse pe hartie cu mult timp in urma erau asa de puternice si cand le-am recitit cu voce tare". Intrebata cu care dintre surori se aseamana, Jenny a recunoscut ca desi in mare parte Lara Jean este un fel de alter ego, s-a aflat si in postura lui Margot pentru sora ei mai mica; si de multe ori chiar si in postura lui Kitty, sora cea mai mica a Larei Jean. Inspiratia a venit de peste tot, spune autoarea, iar in procesul de scriere mediul in care te afli te poate influenta foarte mult. "Pentru "Tuturor baietilor pe care i-am iubit" am ascultat foarte mult Beyonce. Mai ales pentru ca in acea perioada aparuse noul ei album. La fel a fost si pentru "P.S. Te mai iubiesc si-acum" cu 1989 al lui Taylor Swift.


"Prefer sa-mi scriu cartile mai curand pe foi decat pe calculator", spune Jenny. Considera ca libertatea pe care ti-o da o pagina alb atunci cand o ai in fata nu se compara cu pagina alba de pe claculator. "Le scriu mai intai pe foi, apoi le transcriu pe calculator (...). Cand scriam a doua carte aveam un program foarte aglomerat, asa ca a trebuit sa scriu o perioada pe claculator. Mi s-a parut foarte greu!", ne povesteste Jenny. De asemenea, intr-o lume atat de tehnologizata in care e mult mai usor sa scrii mesaje online, Jenny inca prefera sa primeasca scrisori fizice si ar vrea ca oamenii sa scrie mai des astfel decat sa trimita mesaje instant. 


In legatura cu inceputul ei ca autor publicat, Jenny isi aduce aminte ca in urma unui atelier de scriere creativa, primul ei manuscris a atras atentia profesoarei ei si curand a contactat prima editura pentru a le arata ceea ce avea sa fie primul ei roman. Despre "Shug" isi aminteste ca l-a publicat pe cand avea 24 de ani, iar de atunci viata ei s-a schimbat. Nu a mai putut sa lucreze "cu norma intreaga", de la 8 la 5 si s-a axat mai mult pe scris pentru ca a stiut ca asta vrea sa faca toata viata. Astfel, nu avea sa se ingrijoreze in legatura cu facturile sau cu traiul. Stia ca scrisul era tot ceea ce conta. Intrebata daca vede o continuare pentru duologia tradusa si la noi, Jenny spune ca le vede mai curand "ca doua jumatati de inima" ce se completeaza reciproc. "E greu sa scrii o a doua carte. Dupa ce am scris "Tuturor baietilor pe care i-am iubit" toata lumea isi formase propria parere si propriul scenariu despre cum avea sa continue povestea. Multi isi exprima parerile online si sunt fericiti, tristi sau suparati in legatura cu hotararea pe care o iei ca autor."


Ceea ce s-a vrut a fi o ora de conversatii cu autoare, a trecut ca si cum ar fi fost doar cateva minute, iar in acest timp am aflat despre filmele preferate ("Fight Club" pe care-l mentioneaza si in carte si care i s-a parut "un film pentru baieti despre care cred ca baietii vorbesc foarte des si care a fost un reper important pentru personajul Peter"), cartile preferate ale autoarei (seria "Jocurile Foamei", spre exemplu) si multe altele. In final, ne-a spus cat de bucuroasa este de initiativa editurii de a o invita la o teleconferinta si cat de mult i-ar placea sa viziteze Bucurestiul - "chiar daca nu am vizitat vreodata tara voastra, ma simt de parca as fi acolo cu voi".


Surprizele editurii tocmai acum au aparut, caci in final, cititorii care au pus intrebari au primit carti cu autograful autoarei si o invitatie dubla la teatru. Personal, cred ca cel mai mare regret al meu este ca nu am pus o intrebare :)) insa nu-i bai, ma revansez eu datile viitoare :D


Cred ca aceste teleconferinte sunt de neratat! Chiar daca nu ati citit ceva scris de autorul invitat, merita sa veniti pentru atmosfera si cum autorii viitori se anunta dinainte, aveti timp sa rasfoiti publicatiile acestora. Data viitoare ne intalnim cu Leigh Bardugo (trilogia "Grisha"), apoi cu Patrick Ness ("Chemarea monstrului", "Vocea pumnalului"), mai tarziu si cu Aija Mayarock ("Ghid de supravietuire pentru adolescenti") si chiar cu Stephen Chbosky ("Jurnalul unui adolescent timid"). Pentru inceput, intalnirile vor avea loc la stadiul de teleconferinte, dar editura spera sa poata aduce si cativa autori in Romania.




M-am bucurat tare mult ca am reusit sa ajung si pot spune ca a fost o seara reusita! Am alfat lucruri noi, am cunoscut oameni si m-am simtit minunat! Marturie stau pozele pe care am reusit sa le fac :D Asadar, ne vedem pe 25 martie la intalnirea cu Leigh? 

Diana