miercuri, 30 martie 2016

În curând la Editura NEMIRA!

O colaborare fascinantă între doi giganți SF: căldura și umanitatea lui Pratchett aliată cu imaginația science fiction deosebit de fertilă a lui Baxter.” - Adam Roberts

1916: Frontul de Vest. Soldatul Percy Blakeney se trezește întins pe un covor de iarbă proaspată de primăvară. Dinspre copaci se aud un cântec de păsări și vântul printre frunze. Unde sunt noroiul, sângele și pământul dinamitat din războiul în care lupta?

2015: Madison, Wisconsin. Monica Jansson este chemată să investigheze incendiul în care a ars complet casa unui bizar om de știintă (unii spun că ar fi nebun, alții că ar fi periculos). La locul faptei descoperă un ciudat dispozitiv: o cutie plină cu fire, un comutator cu trei cai și... un cartof. Acesta este prototipul unei invenții care va schimba, o data pentru totdeauna, felul în care omenirea vede lumea.

Și asta este puțin spus...

Ideea existenței Pământurilor paralele este una dintre cele mai longevive idei din science fiction, dar rareori a fost atât de adânc explorată și de reușit realizată ca în acest roman scris de doi maeștri ai literaturii speculative britanice.“ - The Independent


Venim pe lume hotărâți să găsim o poveste oriunde – pe cer, pe fețele oamenilor, în obiectele din jurul nostru. Ne citim propria viață, precum și vieților celorlalți, ne citim lumea ca pe o carte. Iată convingerea lui Alberto Manguel, un Casanova al lecturii, cum l-a numit George Steiner. Un cititor în padurea din oglindă explorează arta de a citi și de a scrie în câteva dintre ipostazele ei fascinante. Sub semnul lui Borges și al bibliotecilor infinite, autorul ne duce spre locuri și timpuri minunate și spre secrete bine păzite, unde ne întâlnim cu personaje și personalitați: Lewis Carroll și Che Guevara, Alice în Țara Minunilor și Pinocchio...

Eseurile de o asemenea calitate merită citite sau recitite oriunde le întalnim.“ - The New York Review of Books

Afinitațile și lecturile lui Manguel reprezintă o gamă infinită și barocă, un concerto grosso.“ - The Guardian


Continuarea romanului Cei 100 de Kass Morgan, acum un serial TV de succes!

Secrete vor fi dezvăluite, credințe schimbate și legături puse la încercare. Cei 100 trebuie să lupte pentru supraviețuire în singurul fel posibil – împreună.

Au trecut 21 de zile de când Cei 100 au ajuns pe Pământ. Sunt singurii oameni care au pus piciorul pe planetă de secole… sau cel puțin așa au crezut. Confruntați cu un dușman necunoscut, Wells încearcă să țină grupul împreună, Clarke pleacă spre Muntele Weather, în căutarea celorlalți Coloniști, iar Bellamy este hotărât să-și salveze sora cu orice preț. Între timp, pe navă, Glass trebuie să facă o alegere imposibilă între dragoste și însăși viața ei.

Primul volum:



Quentin Coldwater a pierdut totul. A fost gonit din tărâmul magic Fillory și acum, după ce s-a rătăcit și a rămas fără prieteni, se întoarce unde a început întreaga poveste: la Colegiul de Magie Brakebills. Dar trecutul lui e gata să iasă din nou la suprafață…

Barierele magice ale ținutului Fillory care îl apărau de barbarii din Nord sunt pe cale să cedeze. Pentru a salva iubita lor lume de la distrugere, Eliot și Janet, Regele și Regina din Fillory, trebuie să pornească într-o ultimă misiune plină de pericole.

Aventurile lui Quentin îl poartă din Antarctica până în Olanda plină de magie, unde reîntâlnește vechi prieteni. Dar toate drumurile duc înapoi la Fillory, unde Quentin va readuce totul așa cum a fost sau va muri încercând.

Întunecat, periculos și cu multe răsturnări de situație.“ - George R.R. Martin

Lev Grossman a dat naștere unei creaturi rare: o trilogie care a devenit din ce în ce mai bună pe măsura ce a avansat… O reușită.“ - Erin Morgenstern

Celelalte volume:



Câștigătoare a Premiului Hugo!

Lya, un telepat, împreună cu partenerul ei, Robb, care poate citi emoțiile, sunt chemați în capitala planetei Shkeen pentru a descifra misterul populației locale care pune în pericol și colonia umană. De 14 000 de ani locuitorii planetei practică un cult bizar, imposibil de înțeles pentru coloniștii umani abia sosiți, dar care apoi începe să-i atragă ca un magnet. Atunci când tot mai mulți ofițeri își abandonează posturile pentru a se dedica în totalitate cultului, guvernatorul Valcarenghi îi trimite pe Lya și pe Robb să investigheze misterul.

Cântec pentru Lya este una dintre cele mai inteligente și în același timp umane nuvele scrise de George R.R. Martin. Incluse în volum, cititorii vor descoperi mai multe proze scurte ale creatorului faimoasei serii CANTEC DE GHEATA SI FOC.

luni, 28 martie 2016

Recenzie „EXILUL” (8pt #1)


• Pe scurt •

O combinatie intre Rafael Albuquerque foarte cunoscut pentru seria American Vampire de la DC Comics si Mike Johnson foarte cunoscut pentru Supergirl tot de la DC Comics. Cei doi au creat un univers minunat intr-o dimensiune neprietenoasa unde Joshua , un calator in timp, se gaseste blocat. Ramas fara memorie si nereusind sa comunice cu echipa de cercetatori ce l-a trimis nu-i mai ramane decat sa-si urmareasca inima si o voce straina care sa-i calauzeasca destinul in acest triunghi bermuda a spatiului si timpului. E Dr Who, e Mad Max, e orice. Artistul foloseste 4 culori pentru a adauga un extra layer de adancime si inteles povestii. 

Mulțumesc mult, EatComics pentru acest volum - îl puteți comanda de aici

• Părerea mea 


După o primă răsfoire, nimic nu pare să-ți atragă atenția. O altă bandă desenată cu câteva culori sărăcăcioase. Dar credeți-mă când vă spun că e una dintre cele mai bune benzi desenate pe care le-am citit până acum.

La începutul albumului există o mică „legendă” ca să-i spun așa. Fiecare culoare corespunde unei anumite perioade de timp: verde pentru trecut, mov pentru prezent, albastru pentru viitor și portocaliu pentru conexiune („conexiunea e cu totul altceva”).


Joshua se trezește brusc într-un loc pe care nu-l cunoaște. Nava lui este distrusă și nu-și aduce aminte nimic. Nici măcar cum îl cheamă. Dar amintirile încep să-i revină și curând află ca a plecat într-o misiune și că aparatul de la mână avea să-i mențină legătura cu „timpul lui”. Pe mână are un opt - sau un semn de infinit - care reprezintă frecvența canalului prin care poate lua legătura cu „lumea lui”. O voce de fată îi spune să urmeze dinozaurul. Dinozaur? Dar ce lume e cea în care a ajuns? Cât de mult a călătorit în timp?


Un grup de refigiați îl duc pe Joshua în tabăra lor. Aici află unde este cu adevărat: în Conexis, „unde ajung oameni și lucruri din locuri îndepărtate, care pică din altă parte (...) cum ajung aici, nimeni nu știe!” Refugiații s-au aliat împotriva Tiranului și a Suliței sale (un fel de comandant al armatei). În timp ce Sulița găsește nava lui Joshua, noi suntem purtați în timp când o altă navă a poposit pe meleaguri străine.


Înapoi în tabăra refugiaților, Nila ia atitudine. Da, a găsit un străin care le poate fi de ajutor într-o măsură sau alta, dar ar trebui să facă ceva, să se alieze împotriva Suliței și să pornescă la luptă. Bătrânii nu o ascultă, dar pe parcurs ce Joshua devine un pion din ce în ce mai important, iar Sulița le-a despcoperit tabăra și încearcă să-i anihileze, lupta devine cea mai bună alternativă. Așa ajunge Joshua să-și aducă aminte de ce a plecat, pe cine încerca să salveze cu această misiune și de ce i se părea Nila atât de familiară.


Jonglând cu spațiul și timpul, 8pt este ceva cu totul diferit de ce am citit până acum, chiar unic. Ceva ce pare inițial fără sens sau complicat, e de fapt un joc de culori și de scene ce se împletesc formând o poveste rotundă, simetrică. 8pt este specială prin poveste, prin grafică și prin felul de a fi gândită. Cumva, ajungem de unde am plecat, iar călătoria lui Joshua pare să nu se fi încheiat.


Ce legătură există între Nila și Joshua? Care e scopul călătoriei acestui străin? Ajunge să-l ducă la bun sfârșit? Cine sunt ceilalți călători din planul secundar? Reușește Sulița să distrugă refugiații? Cum ajung toate lucrurile să se împletească ca mai apoi trecutul și prezentul să coincidă? Care sunt consecințele călătoriei în spațiu și timp? O bandă desenată genială la care abia aștept să citesc viitoarele numere și pe care v-o recomand tuturor, indiferent dacă vă place fantasticul sau științifico-fantasticul pentru că în final nu nota de ficțiune te uimește, ci mersul normal al lucrurilor, felul în care reușesc toate lucrurile să se așeze.


• Nota 

WOW! RECOMAND :)






vineri, 25 martie 2016

Haihui: Întâlnirea cu Leigh Bardugo



... what did just happen? *.*



Iată-ma din nou pe străzile Capitalei într-o zi de vineri în drum spre Cărturești Verona. A doua ediție din seria de întâlniri lunare cu autorii Young Fiction Connection o aduce în prim-plan pe autoarea seriei „Grisha”, Leigh Bardugo. Ca și data trecută, terasa de la Cărturești are să adopostească întâlnirea noastră cu autoarea care se află la kilometri distanță, în Los Angeles. În jurul orei 18, după ce toată lumea s-a adunat, Leigh răspunde la apelul de pe Skipe și toată sala pare să prindă viață!



Mi s-a părut mult mai degajată această ediție, mult mai lipsită de emoții - ale noastre, dar și ale organizatorilor - și mult mai vie. Prezența autoarea, fie ea și printr-o proiecție, a marcat începutul unui dialog presărat cu râsete și voie bună. Charismatică, Leigh Bardugo recunoaște că nu a fost deloc greu să-și publice cărțile: „A fost chiar simplu, însă este important să continui să scrii. În 2012 când a apărut prima carte din serie, nu erau așa de multe cărți fantasy. Acum ar fi un pic mai greu să public o asemenea carte.” Un sfat bun pe care-l dă scriitorilor la început de drum este că „atunci când vrei să publici o carte, trebuie neapărat să mai ai una în lucru. Așa, n-o să simți că toată speranța ta și toată dedicarea ta stă în acea carte.” Este foarte greu să trăiești doar din scris, ne spune Leigh, însă pentru ea e ceva ce a vrut să facă de când era mică și nu ar schimba cu nimic acest lucru. „Cred că cel mai bun lucru în a fi un autor este să întâlnești cititorii, așa ca voi, care vin și pun întrebări, afli dacă le-a plăcut cartea, afli părerile lor... Sau alți autori. Am cunoscut mulți mentori de-ai mei și am rămas uimită când am aflat că și ei se confruntă cu aceleși probleme ca și mine.


Despre seria „Grisha”, autoarea ne spune că „se inspiră, intr-adevăr, foarte mult din tradițiile rusești, dar nu numai; ci și din cele bulgărești, sau chiar românești”. Viața reală, filmele („unul vechi, de prin anii '80 - probabil voi sunteți prea mici să știți de el -, cu David Bowie”), muzica („când scriu, obișnuiesc să nu ascult muzică cu versuri, însă la ultima carte am ascultat foarte mult Florence and The Machines”), toate acestea au reprezentat surse de inspirație pentru Leigh. DreamWorks a cumpărat drepturile pentru ecranizarea seriei, iar autoarea ne spune că nu ar vrea să existe schimbări majore în adaptare: „mi s-ar rupe inima să văd că nu iese așa cum aș vrea sau să nu fie un personaj așa cum mi l-am imaginat. Deși până și un film prost te ajută să ai mai mulți cititori. Au fost cărți pe care le adoram care au avut parte de adaptări care mie nu mi-au plăcut. Ecranizările făcute după cărțile Cassandrei Clare nu mi-au plăcut deloc și nici cele pentru „Percy Jackson”. (...) Aș prefera [pentru cărțile mele] un serial tv. Serialul tv mi se pare mult mai potrivit pentru o serie fantasy.


Cum totul vine în spate cu o poveste, Leigh ne mărturisește că numele personajelor simbolizează fiecare câte ceva: „folosesc site-uri speciale pentru a găsi numele. De multe ori scriu, iar în primă fază nici nu le știu numele personajelor. Îmi place ca acestea să fie ca un mic spoiler pentru ce o să se întâmple cu personajul.” Pentru că așa cum ea ne spune, lucrează după un anumit plan: „nu-mi place să mă las dusă de val. Am știut încă de când m-am apucat de scris ce o să se întâmple pe tot parcursul seriei și cum o să se termine.” Dar oare a fost gândită de la început ca o serie? Leigh ne spune că a început să scrie primul roman, „iar pe la jumătatea lui acțiunea a devenit prea complexă să se poată rezuma la o singura carte”. Dacă ar fi să se identifice cu un personaj, ar fi cu Nina din „Banda Celor Șase Ciori”, iar despre Întunecatul ne spune clar că a fost gândit ca un personaj negativ, „deși, ca în viața reală, personajele negative nu sunt chiar așa de rele precum sunt prezentate în cărți, spre exemplu; el are și părți bune!” Întrebată ce carte a fost cel mai greu de scris, autoarea recunoaște că este „Banda Celor Șase Ciori”, deoarece este mai complexă decât seria „Grisha” și pentru că are multe personaje și multe perspective.


Tot pentru cei care scriu și vor să-și publice cartea, Leigh povestește despre tipurile de blocaje: cele care sunt induse mai mult de noi pentru că nu știm cum să continuăm povestea, pentru că nu găsim cuvintele potrivite și cele care sunt induse de editura, de teama cum că ceea ce scriem nu se ridică la nivelul unor așteptări pe care le-ar avea aceasta. Ea ne sfătuiește să vorbim mai mult cu noi înșine/însene pentru a da drumul ideilor sau să scriem pur și simplu ceea ce simțim. La urma urmelor, din acest motiv se numește manuscris. „Mă stresează termenele limită!”, recunoaște autoarea. Și la fel ca și celelalte, acesta poate fi un motiv de blocaj în scriere.




Cu toții avem autorii noștri preferați, însă când vine vorba de Leigh Bardugo, ea are o întreagă listă. Neil Gaiman, Stephen King sau George R. R. Martin sunt doar câteva exemple. Dacă ar fi să aleagă o autoare care a influențat-o foarte mult, aceea ar fi Diana Wynne Jones, alături de Frank Herbert cu seria „Dune”. „Aș vrea să încerc genul horror. Am scris chiar o mică poveste publicată într-o carte cu astfel de povești scurte. Mi se pare o provocare să reușești să sperii pe cineva prin intermediul hârtiei, al unei cărți.” Interesant mi s-a părut atunci când ne-a spus cum procedează atunci când scrie: „obișnuiesc să scriu la calculator, apoi trag la imprimantă ceea ce am scris și recitesc cu voce tare și îmi iau notițe. Așa îmi este mult mai ușor.


Degajată, relaxantă și amuzantă. Așa pot descrie această întâlnire. Am iubit prezența spumoasă a autoarei și parcă aș fi vrut să putem vorbi mai mult de o oră. Mai mult despre cărți, despre adaptări, despre ceea ce-i place să facă. Prezența lui Patrick Ness de data viitoare se anunță la fel de plină de energie. Abia aștept! Iubesc din ce în ce mai mult teleconferințele YFC - mai ales acum că mi-am făcut curaj să pun o întrebare ^.^ - și parcă devin din ce în ce mai bune, mai reușite, mai dinamice. Deși nu am reușit să citesc prea mult din primul volum al seriei, nu m-am simțit inconfortabil sau nelalocul meu, ba dimpotrivă. Autoarea a fost așa de drăguță și a glumit tot timpul încât cred că dacă uitai brusc să vorbești engleză atunci când voiai să-i adresezi o întrebare, te-ai fi simțit okay, ca și cum ai vorbi cu un amic și asta e, se mai întâmplă. Vă spun, abia astept și celelalte teleconferințe - și să sperăm că o să avem parte și de o surpriză, iar editura să poată aduce măcar un autor în țară *points at John Green* *wink wink*. 


Felicitări încă odată editurii pentru această inițiativă grozavă! Zău că ar trebui ca mai multe edituri să le ia exemplul <3 !


Pentru data viitoare am deja temă de stiudiu: cărțile lui Patrick Ness („Chemarea monstrului” și „Vocea pumnalului”). Încă nu se știe cine o să vină în mai, pentru ultima întâlnire înainte de vacanță, însă indiferent de autor, presimt că o să fie la fel de genială ca până acum. Ei bine, ce ziceți, ne vedem luna viitoare cu Patrick Ness? 

Diana

luni, 21 martie 2016

În curând la Editura EPICA!

Unu… doi… trei… patru… cinci… șase… șapte… opt… nouă… zece.

— Numele meu este Kacey Cleary. Acum patru ani, mașina în care eram a fost lovită de un șofer beat. Mama mea, tatăl meu, cea mai bună prietenă a mea și iubitul meu au fost omorâți cu toții. Eu am fost nevoită să stau în mașină, ținându-l de mână pe prietenul meu mort, ascultând-o pe mama mea cum își dădea ultima suflare, până când paramedicii au reușit să mă scoată de acolo.

Fac o pauză să înghit în sec. Unu… doi… trei… De data asta recurg la respirații profunde. Respirații lungi, profunde. Nu sunt scurte. Sunt uriașe. Sunt monumentale.

— La început, m-am folosit de alcool și de droguri ca să îmi anihilez durerea. Apoi am trecut la violență și la sex. Dar acum, spun eu, uitându-mă drept în ochii doctorului Stayner, prețuiesc faptul că o pot îmbrățișa pe sora mea, că pot râde împreună cu prietenii mei, că pot să mă plimb, că pot să alerg. Că sunt în viață. Că pot să respir.

Sunt la suprafața apei.

Și de data asta voi rămâne acolo unde îmi este locul.

,,Zece respirații scurte" / Ten Tiny Breaths, K. A. Tucker, în curând la Editura EPICA.

,,Tucker plusează necruțător cu și mai multă dorință și tensiune erotică la fiecare întâlnire a celor doi tineri protagoniști, Kacey și Trent. Aveți în față un roman plin de romantism, cu personaje secundare creionate ingenios – un mod captivant de a porni o serie care va frânge inimi.” (Kirkus)

,,Este una dintre cele mai bune cărți de ficțiune contemporană pentru tineri. Trebuie citită de toți cei ce iubesc poveștile de dragoste inspirate din viața reală cu și despre tinere puternice și independente." (Jen Lamoureux Hypable.com)

Pentru fanii romanelor „E ușor să te iubesc” de Tammara Webber, „Destine la limită” de Katie McGarry și „Intimidare” de Penelope Douglas.


Cărțile acestei autoare se află pe wishlist-ul meu de ceva vreme și abia așteptam să apară și la noi una dintre cărțile ei. sinceră să fiu, nu m-am așteptat la o copertă așa de asdfghjkl *.* #musthave

Diana

Editura Nemira lansează o nouă colecţie!

Abia ce am aflat că cei de la Nemira au lansat o nouă colecţie dedicată copiilor cu vârste între 0 şi 12 ani. Aceasta se numeşte NEMI şi este un imprint al grupului editorial Nemira.


„NEMI este o editură de carte pentru copii, parte a Grupului Editorial Nemira ce își propune, prin selecția titlurilor, să îndeplinească dubla funcție a cărților pentru copii: să placă și să educe. Pornim de la ideea că „un copil care citește este un adult care gândește”, motiv pentru care linia noastră editorială va avea drept cuvinte-cheie concepte precum: educație, aventură, umor, imaginație sau cunoaștere. Un copil care citește din plăcere va deveni un adult care citește din obișnuință.

Colecțiile Nemi se adresează copiilor de la 0 la 12 ani și cuprind atât cărți ilustrate, cărți de ficțiune, cât și non-ficțiune ce urmăresc să întregească educația celor mici. Componenta educativă a cărților pe care le publicăm este de o importanță deosebită pentru noi, alături de alte elemente esențiale cum ar fi încurajarea creativității și a imaginației, umorul, pasiunea pentru aventură și mister.”


Amuzantă și educativă în același timp, „Frații Tapper în război (unul împotriva celuilalt)”, de Geoff Rodkey, este primul volum dintr-o nouă serie populară pentru copii ce-i are ca protagoniști pe Claudia și Reese, doi frați gemeni puși pe șotii. „Războiul” pornește de la un incident (aparent) nevinovat petrecut în cantina școlii, se continuă în apartamentul lor din New York, iar cele mai mari „bătălii” se dau, în cele din urmă, în universul fictiv al unui joc online. Dialogurile amuzante între cei doi frați sunt completate de căsuțe ce redau mesajele schimbate pe telefon între părinții lor, email-uri, conversații pe chat sau în jocuri video și numeroase fotografii explicative.


Într-un stil lejer, spumos și plin de umor, autorul descrie excelent inepuizabilele conflicte între frați, reușind, în același timp, să strecoare și câteva informații de cultură generală despre războaiele adevărate, precum și o lecție scrisă printre rânduri: oricât de dulce ar fi răzbunarea, tot mai dulce este împăcarea.

Povestită ca o „istorie orală” de către cei doi frați, prietenii și familia lor, Frații Tapper în război este un roman haios despre ce înseamnă să fii în școala generală în lumea noastră digitalizată.


O senzațională repovestire a basmelor clasice. Scriitorul Neil Gaiman și ilustratorul Chris Riddell țes împreună un fel de Albă-ca-Zăpada și, aproape, o Frumoasă adormită, cu note subtile de magie întunecată, ce-i va ține pe cititori vrăjiți de la început până la sfârșit.

În ajunul nunții sale, o tânără regină pleacă pentru a salva o prințesă din mrejele unei vrăji întunecate. În locul rochiei de mireasă își pune cămașa de zale, își ia sabia și, alături de trei pitici curajoși, străbate tunelurile întunecate de sub munți pentru a ajunge la regatul adormit. Ieșind din tiparele basmelor clasice, regina decide să-și construiască singură destinul, iar tânăra adormită nu este nici ea ceea ce pare.

Elemente familiare ale basmelor clasice se combină cu subtile tușe moderne, iar rezultatul este o poveste savuroasă, captivantă și întunecat-amuzantă. Originali și surprinzători, cei doi autori își cuceresc cititorii prin ceea ce ar putea fi culmea colaborării lor artistice. Prin povestea minunat scrisă și datorită minunatelor ilustrații ale lui Chris Riddell, bogate în detalii prețioase, cartea poate fi un cadou cu adevărat special și rafinat.


S-ar putea să crezi că știi povestea asta. E despre o tânără regină în pragul măritișului; mai sunt și câțiva pitici curajoși și de treabă; un castel acoperit de spini; și, se spune, o prințesă blestemată de o vrăjitoare să doarmă pe vecie.

Dar în această poveste nimeni nu așteaptă un prinț călare pe un armăsar alb. Acest basm a fost țesut cu un fir de magie neagră, ce amestecă și sucește lucrurile, le face să scânteieze și să strălucească într-un mod aparte. Atunci când o prințesă are nevoie să fie salvată, o regină poate să se transforme ea însăși într-un erou…


„Băiatul care vorbea cu corbii” este primul volum dintr-o trilogie întunecată („Neîmblânziții”), plină de acțiune și suspans, ce aduce aminte, pe de o parte, deCartea cimitirului, de Neil Gaiman, și, pe de alta, de atmosfera din Batman.

Abandonat de părinți la vârsta de cinci ani, Caw nu s-a întrebat niciodată de ce poate vorbi cu corbii. Dar, după ce salvează o fată pe nume Lydia de un atac primejdios, descoperă că sunt și alții ca el: oameni ce au puterea de a controla și comunica cu animalele. Neîmblânziți. Unii preferă să se ascundă sub aparențele unor oameni obișnuiți, unii aleg o viață solitară, unii sunt proscriși, iar alții… ei bine, alții ar face orice pentru a aduce întunericul înapoi în Blackstone.


Blackstone a fost odată un oraș înfloritor. Dar asta a fost în urmă cu opt ani, înainte de Vara Întunecată, când, sub conducerea maleficului Spinning-Man, neîmblânzitul-păianjen, a fost devastat de un val de violențe și infracțiuni fără precedent. Și, deși a fost înfrânt, se pare că Spinning-Man vrea să-și recapete puterea, iar Caw, neîmblânzitul-corb, este printre cei care vor fi prinși în pânza sa.

Pe măsură ce amenințarea unei noi Veri Întunecate crește, băiatul descoperă viața ascunsă a neîmblânziților din Blackstone și are ocazia să afle mai multe despre propriul trecut. Însă pentru a salva orașul la timp Caw trebuie să-și dezvolte cât mai repede abilitățile de neîmblânzit pentru că urmează să înfrunte un rău pe care nu și l-ar fi imaginat nici în cele mai întunecate coșmaruri.


„Pe viitor vor apărea cărți cu ilustrații frumoase și cu conținut educativ – De ce ne certăm, Davy? și Davy, ajutor! Uite o fantomă!, ambele de Brigitte Weninger și cu ilustrații de Eve Tharlet; Nu vreau să fiu o broască!, de Dev Petty, ilustrații de Mike Boldt, și romane pline de aventuri și mister, menite să dezvolte pasiunea pentru citit a copiilor și curiozitatea lor înnăscută: primul volum al seriei William Wenton și hoțul de luridium, de Bobbie Peers, o poveste fantasy norvegiană tradusă în peste 20 de limbi, Nick, Tesla și laboratorul lor periculos de înaltă tensiune , un roman cu electromagneți, alarme pentru hoți și alte dispozitive pe care le puteți construi și voi, de Pflugfelder și Steve Hockensmith, ilustrații de Scott Garrett, o carte plină de umor și de experimente trăsnite, Cronicile din subterane de Suzanne Collins, autoarea faimoasei serii Jocurile Foamei, și Viața pe Marte de Jennifer Brown Nick.

Spre finalul anului, vom publica cea mai frumoasă poveste pe care-ți dorești s-o citești de Crăciun: Un băiețel numit Crăciun de Matt Haig, cu ilustrații de Chris Mould.”