luni, 26 decembrie 2016

Recenzie: Octopussy #3 (Antidotul) de Cristina Boncea

Octopussy #3 (Antidotul) de Cristina Boncea
↠ Broșată, 176 pag., apărută în noiembrie 2016, la Editura Herg Benet
↠ Gen: young-adult, contemporan
↠ Mulțumesc super mult, Cristina, pentru acest exemplar! Puteți comanda cartea de aici :)
↠ Rating:

Moartea tragică a surorii sale i-a schimbat complet viața Hyenei. Ajunsă în pragul maturității, tânăra fată este nevoită să își reconsidere toate principiile care au ghidat-o până atunci, aflată fiind în mijlocul fragmentatei familii Sugar.
La împlinirea a 18 ani, petrecerile nebune, experiențele sexuale libertine și trăirile intense și aproape de limită sunt parte din cotidian. Însă a venit momentul de a învăța să facă diferența între adevăratele prietenii și simplul joc al celor care nu merită. Astfel, boala Octopussy se dovedește a fi doar un pas peste care trebuie să treacă pentru a-și regăsi adevărata sa identitate.




Născută pe 1 ianuarie 1998, Cristina a scris primul ei roman intitulat „Octopussy” la vârsta de 16 ani. „Becks merge la școală” vine în continuarea acestuia în anul 2016. Autoarea locuiește în prezent în București iar activitățile sale zilnice constau în a scrie articole despre cărți pe site-ul personal cristinaboncea.com și a posta clipuri pe canalul ei de YouTube. Pe viitor, Cristina își dorește să publice cât mai multe cărți și să lucreze în domeniul literar. Visul ei e să devină traducător.

Așezați-vă comod. Nu mai fiți surprinși, șocați. Suntem aproape, vă promit. Totul o să capete în sfârșit sens.

În ultimul volum al seriei „Octopussy” o cunoaștem mai bine pe Hyena - lucru pe care, personal, l-am așteptat încă din primul volum. După moartea tragică a lui Becks, Hyena începe să vadă lumea puțin mai diferit și cred că volumul ăsta e complet altfel decât ne-am obișnuit până acum. Destul de rezervată și cuminte la început, Hyena ne arată acum și cealaltă parte a ei, o parte care o plânge pe sora ei geamănă, care încearcă să descopere ce se întâmplă cu ea, o parte care gustă puțin din viața surorii pierdute și care încearcă să scape de amprenta pe care a lăsat-o Octopussy asupra ei. Aflată într-o relație complicată cu Alek și David pe de-o parte și cu Dragoș (verișorul lor) pe de altă parte, Hyena intră într-un proces de maturizare.


Încă de la începutul cărții mi-am dat seama că acea Hyena pe care am întâlnit-o în primul volum nu mai e la fel. S-a schimbat. Și într-un final, în bine. Relația dintre cei trei e complet normală pentru ei și cu totul ciudată pentru cei din jur. Dar Hyena are nevoie de amândoi. De nebunia lui Alek și de iubirea lui David. Același David pe care l-a întâlnit în acea clinică în care fusese internată cu câțiva ani în urmă doar pentru că era puțin „diferită”. David care ar putea fi sufletul ei pereche. Peisajul pictat de cei trei mi se pare desprins dintr-un film destul de liniștit. Poate mult prea liniștit pentru familia Sugar.
M-am săturat de o grămadă de chestii, de monotonia asta, de atâta stres.
Cu toții ascund câte ceva. Părinții ei, unchiul ei, prietenii ei, ba chiar și fosta iubită a surorii ei, Natty. Și cum se face că secretul lor este unul comun? Cum se face că are legătură cu boala care a urmărit-o în tot acest timp și care a reprezentat subiectul a două romane nu-pre-de-succes ale unchiului Philip? Poate că toate astea au un fir logic, însă pe mine m-a pirdut undeva pe drum și cred că am pierdut fix acea părticică pentru a înțelege despre ce e vorba în esență. Cu toate acestea, oare boala există cu adevărat? Hyena învață, însă, să facă abstracție de ea, să privească dincolo de un orizont limitat și să se comporte ca un copil normal care încearcă să treacă peste moarte surorii ei.


Am observat în acest volum cum comportamentul Hyenei seamănă foarte mult cu cel al lui Becks și cum, într-un fel, aceasta a reușit să rămână în viață prin prisma comportamentului surorii ei. Ca un tribut adus surorii moarte, Hyena face o ultimă încercare de a lega toate piesele cap la cap și de a scăpa de Octopussy.


Cu toate acestea, finalul seriei mi s-a părut destul de slăbuț comparativ cu primele două volume. Dacă prima carte a șocat prin prezența ei, prin limbajul colorat și prin acțiunile celor două gemene, iar cea de-a doua a reprezentat o maturizare a celor două, aceasta mi se pare mai curând o „anexă”. Este, dacă vreți, ca un epilog mai mult opțional. Mi se pare că e ca și cum aș fi pășit în realitate, departe de lumea celor două gemene, și aș fi citit comentariile „actorilor” - aici pe cele ale Hyenei. Mi-a fost destul de greu să intru în poveste și asta pentru că în prima parte a cărții sunt o grămadă de apropouri literare (habar nu am cum se numesc, dacă au un nume) care mi s-au părut că sunt un mod de a trage de timp și de poveste. În cea de-a doua parte își mai revine, iar mini-povestioara „Pe malul lacului Snagov” mi s-a părut a fi amprenta Cristinei din perioada „Octopussy” #2. Mi s-a părut că ideea a fost grozavă, însă tehnica a fost destul de slăbuță. Astfel, pot spune că preferata mea dintre cele trei a rămas „Becks merge la școală”, adică volumul 2; și asta nu neapărat pentru elementele LGBTQ+, cât pentru tehnica mult mai matură și cuvintele mult mai bine alese.


Cine sunt acești „EI” despre care vorbește Hyena? Care este secretul pe care părinții ei l-au ascuns atât de bine? Cum merge relația Hyenei cu cei doi băieți? Dar cu Dragoș? Cum ajunge să se maturizeze Hyena și ce a învățat din toată acestă experiență? De ce se vede nevoită să o contacteze pe Natty? Un roman cu o poveste interesantă, cu un background puternic și cu un personaj ce se află în pragul unei revelații. „Tu nu ești nebună, Becks, indiferent de ce crezi că ai făcut. Octopussy nu există! EI vor să credem asta!” O poveste despre o soră moartă, două iubiri complicate și o boală aproape inexistentă.

Am să vă las, în final, citatul meu preferat:
Lumea e un loc ciudat și eu mă simt prinsă în mijlocul ei. În momentul ăsta vreau să evadez, singură, să mă rup de tot. Inclusiv de iubirile mele... Uneori simt că aș muri fără ei. dar de cele mai multe ori vreau să fiu cu adevărat liberă. Un alt om. O altă identitate. Să fiu o fată a cărei soră geamănă nu a murit, ai cărei părinți nu sunt așa de fucked up, a cărei poveste de viață nu e decât o carte proastă, scrisă de cineva fără imaginație. Nu vreau să uit, vreau să schimb totul. Vreau să rescriu povestea, nu-mi mai place nimic, nu mi-a mai rămas nimic de care să mă agăț, așa că...
DACĂ NU SUNT EU, ATUNCI CINE AȘ FI?


Hyena
Natty
Dragoș
David
Alek


Primele două volume:

* click pe copertă pentru a citi recenzia *





Mai multe despre cărțile Cristinei aici.

2 comentarii:

  1. Ai pus imagini din 'The dreamers' <3 Mi-a plăcut filmul!
    Abia aștept să ajung să citesc cartea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur mult ^-^ Eu încă nu am apucat să văd filmul, dar sper s-o fac cât mai curând :>
      xx

      Ștergere

Your opinion matters!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...