Recenzie "ANAMNEZA" de Ana Sandulescu
Editura: Herg Benet
Data aparitiei: Mai 2015
Colectia Radical din 7
Tip coperta: Brosata
Format: 130x200
ISBN: 978-606-8530-94-9
Despre autoare:
Ana Săndulescu (n. 25.05.1989, Bârlad) a absolvit masteratul economic "Managementul Organizaţiilor", în cadrul universităţii Alexandru I. Cuza din Iaşi şi urmează masterul "Psihologia Resurselor Umane" la Universitatea Titu Maiorescu din Bucureşti. Fragmente de proză au apărut în revistele literare: Tiuk!, Acolada, Lykeion, Revista Nouă, Hyperion, Absolut Cultural şi Zona Literară. Este membră a cenaclurilor "Salonul de Literatură Zero+" şi "Junimea" din Iaşi, iar în mai 2015 a debutat editorial cu romanul "Anamneza" la editura Herg Benet Publishers.
"Luisa, o adolescentă de şaptesprezece ani, se trezeşte pe un pat de spital, după o comă îndelungată. Însoțită de Jurnal − confident și prieten, totodată −, tânăra îşi proiectează o călătorie reminiscentă prin universuri aparent disjuncte, construind un tablou haotic, fragmentar, unde adună atacurile de panică, relaţia tensionată din trecutul părinţilor ei, bisexualitatea, fobia pentru apa sărată, amestecul de substanţe interzise în doze nerecomandate, iubirea pentru Sorin, legături eşuate, împreună cu dorinţa de a scrie și necesitatea cunoaşterii de sine.
Dar există oare un capăt al drumului?"
Parerea mea:
Ceea ce m-a atras cel mai mult la carte a fost coperta. Misterioasa, intunecata, ce putea ascunde in spatele ei povestea unei tinere depresive. Apoi am citit descrierea care m-a facut si mai curioasa...
Cartea este structurata asemenea unui jurnal in care tanara Luisa se confeseaza. Despre relatia ei cu Sorin, cu cea mai buna prietena, Andreea, relatia ei cu societatea, cu familia, cu drogurile. Prima imagine cu o Luisa de 24 de ani pe patul de spital deschide romanul ce cuprinde o serie de flashback-uri din adolescenta fetei. La 17 ani, cu un "amant" mult prea mare pentru ea, cu o dorinta arzatoare de integrare, cu mormane intregi de carti clasice citite, Luisa se aventureaza in calatoria ce avea sa-i marcheze adolescenta.
Sorin. Ofiterul de la crima organizata. Indragostit de "copila pierduta". Atat de tare incat o lasa sa-l ajute cu cazurile. Atat de tare incat ea se simte in siguranta in prezenta lui. Atat de tare incat isi petrec noptile in apartamentul colegului lui, Claudiu. Atat de tare incat ar divorta de sotia lui, Adina. Cate poti face pentru dragostea adevarata? Dar oare toate astea conteaza pentru Luisa? O adolescenta ce vrea mereu ceva nou, ce cauta mereu un motiv pentru care sa se simta altfel - iubita, diferita, in siguranta, ametita, vesela, euforica.
Uitand de riscuri, Luisa se agata de orice pentru a evada din cotidian, din banalitatea de a fi adolescenta. Cluburi, pastile, alcool, aventuri de-o noapte, prietenii, droguri, calatorii. La un moment dat am ajuns sa empatizez cu personajul - temandu-ma de dealerii de droguri, de proxeneti, ajutandu-l pe Sorin cu cazurile, descoperind tentatii noi si regretand anumite alegeri. Resemnandu-ma! Afundandu-ma in carti, cautand raspunsuri, incercand sa ma integrez.
Structura cartii este diferita de ceea ce am intalnit pana acum. Capitolele marcheaza etape din viata Luisei, iar in interiorul lor gasim paragrafe din jurnal. Mici insemnari. Franturi de discutii. Parti din jurnalul mamei ei. Segmente de actiune. Printre toate aceastea insa, se infiltreaza un alter-ego, o voce a Jurnalului ce pare a fi ratiunea pe care Luisa nu o accepta. Un adevar dur.
Un singur lucru as fi schimbat la carte: limbajul celorlalte personaje. Daca Luisa este o fire erudita, ce contempla la lucruri profunde, as fi vrut ca Sorin, spre exemplu, sa nu aiba acelasi limbaj rafinat ca al ei. Diferentierea aceasta dintre personaje ar fi adus mai multa veridicitate cartii. Au fost pasaje in care discursul lui Sorin era prea elevat, putin fortat; in care nu mai era el, Sorin, personajul, ci Ana Sandulescu, autoarea. Detalii minore!
O carte pe care o citesti intr-un colt de terasa, cu o cafea alaturi, invaluita in fum de tigara si cu iz de vara tarzie. Nu trebuie sa stii prea multe despre Anamneza pentru a te lasa abandonat in paginile de jurnal! O recomand ca o lectura ceva mai psihologica, dar care se citeste destul de repede. Cum isi va continua Luisa relatia cu Sorin? Cum ramane cu vechea prietenie dintre ea si Andreea? Liceu, concursuri, activitati, examene, facultate, cursuri, sesiune. Cum se descurca Luisa cu ele? Si cand ajunge iar la spital in coma, cum se vor termina toate? Anamneza este despre depresie, frica de apa sarata, prietenii dubioase, aventuri, teancuri de carti clasice, bisexualitate, iubire si descoperirea senzatiilor noi. Pana cand? "Exista oare un capat al drumului?"
Cartea este structurata asemenea unui jurnal in care tanara Luisa se confeseaza. Despre relatia ei cu Sorin, cu cea mai buna prietena, Andreea, relatia ei cu societatea, cu familia, cu drogurile. Prima imagine cu o Luisa de 24 de ani pe patul de spital deschide romanul ce cuprinde o serie de flashback-uri din adolescenta fetei. La 17 ani, cu un "amant" mult prea mare pentru ea, cu o dorinta arzatoare de integrare, cu mormane intregi de carti clasice citite, Luisa se aventureaza in calatoria ce avea sa-i marcheze adolescenta.
Sorin. Ofiterul de la crima organizata. Indragostit de "copila pierduta". Atat de tare incat o lasa sa-l ajute cu cazurile. Atat de tare incat ea se simte in siguranta in prezenta lui. Atat de tare incat isi petrec noptile in apartamentul colegului lui, Claudiu. Atat de tare incat ar divorta de sotia lui, Adina. Cate poti face pentru dragostea adevarata? Dar oare toate astea conteaza pentru Luisa? O adolescenta ce vrea mereu ceva nou, ce cauta mereu un motiv pentru care sa se simta altfel - iubita, diferita, in siguranta, ametita, vesela, euforica.
Uitand de riscuri, Luisa se agata de orice pentru a evada din cotidian, din banalitatea de a fi adolescenta. Cluburi, pastile, alcool, aventuri de-o noapte, prietenii, droguri, calatorii. La un moment dat am ajuns sa empatizez cu personajul - temandu-ma de dealerii de droguri, de proxeneti, ajutandu-l pe Sorin cu cazurile, descoperind tentatii noi si regretand anumite alegeri. Resemnandu-ma! Afundandu-ma in carti, cautand raspunsuri, incercand sa ma integrez.
Structura cartii este diferita de ceea ce am intalnit pana acum. Capitolele marcheaza etape din viata Luisei, iar in interiorul lor gasim paragrafe din jurnal. Mici insemnari. Franturi de discutii. Parti din jurnalul mamei ei. Segmente de actiune. Printre toate aceastea insa, se infiltreaza un alter-ego, o voce a Jurnalului ce pare a fi ratiunea pe care Luisa nu o accepta. Un adevar dur.
Un singur lucru as fi schimbat la carte: limbajul celorlalte personaje. Daca Luisa este o fire erudita, ce contempla la lucruri profunde, as fi vrut ca Sorin, spre exemplu, sa nu aiba acelasi limbaj rafinat ca al ei. Diferentierea aceasta dintre personaje ar fi adus mai multa veridicitate cartii. Au fost pasaje in care discursul lui Sorin era prea elevat, putin fortat; in care nu mai era el, Sorin, personajul, ci Ana Sandulescu, autoarea. Detalii minore!
O carte pe care o citesti intr-un colt de terasa, cu o cafea alaturi, invaluita in fum de tigara si cu iz de vara tarzie. Nu trebuie sa stii prea multe despre Anamneza pentru a te lasa abandonat in paginile de jurnal! O recomand ca o lectura ceva mai psihologica, dar care se citeste destul de repede. Cum isi va continua Luisa relatia cu Sorin? Cum ramane cu vechea prietenie dintre ea si Andreea? Liceu, concursuri, activitati, examene, facultate, cursuri, sesiune. Cum se descurca Luisa cu ele? Si cand ajunge iar la spital in coma, cum se vor termina toate? Anamneza este despre depresie, frica de apa sarata, prietenii dubioase, aventuri, teancuri de carti clasice, bisexualitate, iubire si descoperirea senzatiilor noi. Pana cand? "Exista oare un capat al drumului?"
Nota:
- Diana
1 comments
Mmm.. Nu am citit cartea dar ma voi apuca de ea...
RăspundețiȘtergere