Recenzie „THE WALKING DEAD” #24

by - aprilie 30, 2016

• Pe scurt 


Când Rick se trezește din lunga amorțeală în care a căzut după bătaia aprigă cu infidelul Tyreese, descoperă că suicidala Carol trăiește în continuare cu un puternic dezechilibru emoțional, dar și că, în lipsa lui, a luat ființă un consiliu de conducere care să preia atribuțiunile până de curând aflate doar în sarcina sa. Rick simte că acum, mai mult ca oricând, este momentul să clarifice pentru toți situația în care se află și perspectivele ei. „Noi suntem morții vii!” conchide el, șocându-se și pe sine.

Vârstă: +16 ani

Mulțumesc mult EatComics pentru acest număr :) Îl puteți comanda de aici.


• Părerea mea •


V-am spus eu că devine din ce în ce mai interesant! :))

Deja ne-am obișnuit cu lumea post-apocaliptică stăpânită de zombi în care un grup de refugiați (cu Rick în frunte) se ascund în spatele pereților unei foste închisori. Dincolo de gardurile înalte, zombi așteaptă zilnic ca ei să facă un pas greșit.

După ce și-au împărțit câțiva pumni și câteva cuvinte grele, Rick și Tyreese pare că nu mai sunt prieteni. Oare vor mai putea fi vreodată? Nu prea cred! Nu după ce Tyreese l-a numit pe Rick criminal spunându-i că-i place să ucidă. Nu după ce Rick l-a acuzat pe Tyreese de tentativa de suicid a soției sale, Carol.


După ce a fost nevoit să-și omoare un prieten (din nou), Rick și-a pierdut cunoștința. Dar Carol a avut grijă să fie acolo când se trezește și a avut grijă să-i mulțumescă într-un fel aparte pentru că i-a ținut partea. Acum, Rick află că nu mai e conducătorul grupului și că s-a format un comitet pentru asta. Unul fără femei (sexiștii!!!). Oamenii pun osul la treabă pentru a planta legume, moment prielnic pentru ca Rick să le spună părerea lui despre acest Consiliu, despre faptul că nu le mai e șef și despre zvonurile ce tot umblă printre refugiați după lupta cu Tyreese. „Noi suntem morții vii!” e concluzia la care ajunge el.


Da, am avut dreptate! Are și părți dinamice :) Mi-a plăcut numărul ăsta, cred, mai mult decât cel precedent. De ce? Pentru că Rick are un întreg speech motivațional în cea de-a doua parte a benzii în care ajunge la o concluzie destul de șocantă până și pentru el. Le arată realitatea pe care până acum probabil mulți au ignorat-o și a spus lucrurilor pe nume. Un personaj de-a dreptul puternic, cu stofă de lider!


Cum i se pare lui Rick gestul făcut de Carol? Ce zvonuri se aud despre el? Ce părere are acesta despre toate cele întâmplate cât timp a fost inconștien? Și cum se apără după ce oamenii îl numesc un criminal? O lume post-apocaliptică gri, dură și fără vreo șasă de a mai redeveni roz. Un număr în care Rick este conturat, zic eu, cel mai bine, în care aflăm mai multe despre el și despre personalitatea sa. Cât de mult e dispus să sacrifice pentru binele și siguranța lor?

• Nota •

MI-A PLĂCUT



• Celelalte numere •

* click pe imagini pentru a citi recenziile :) *







You May Also Like

2 comments