În curând la Editura QUANTUM!

by - octombrie 07, 2016



Din ascunzișul ei aflat în Casa Spiritelor, Diana plănuiește să-i ia viața Anei, în timp ce Iustin pare din ce în ce mai hotărât să pună capăt poveștii de iubire care l-a readus la viață. Riscând să fie dat afară din familie pentru a doua oară, el își urmează propriul drum, la granița dintre lumină și întuneric. În același timp, prietenia cu Valentina – ucenica lui Gabriel -, aruncă o umbră de îndoială asupra intențiilor lui. Pentru a o salva, va fi nevoit să se pună în pericol, căci Valentina are propriile secrete.







M-am născut în 1983 şi am urmat cursurile Facultăţii de Geografie. Mi-a plăcut să scriu încă din copilărie, când visam ca poveştile mele să apară în librării. După ce mi-am încercat norocul pe internet, publicând o carte în format electronic, am ajuns la editura Quantum, cu romanul „Îngerul Întunecat”, primul volum al seriei „Oraşul Îngerilor”.


Primul volum:



Atunci când afli că viața pe care ai trăit-o nu îți aparține, ce ai de gând să faci?

Într-o lume în care oamenii se ghidează după 5 coduri, sunt conduși de 5 Supremi, iar visele sunt interzise, Cehel Ynue, o tânără ce pornește în viață ca fiind un copil prodigy, se zbate să descopere adevărul, încălcând regulile.

Pe parcursul călătoriei sale, Cehel se întâlnește de mai multe ori cu termenul necunoscut I.R.En., care îi obsedează subconștientul și care o împinge spre aflarea adevărului.

O singură lume, fenomene bizare greu de explicat, un Healer și un Mediator care refuză să accepte realitatea oferită de către sistem.

I.R.En., romanul care împinge cititorul să se îndoiască de propria realitate în care trăiește, făcându-l să întoarcă pagină după pagină pentru a afla răspunsul la toate întrebările pe care este constrâns să și le pună.

Fragment din I. R. En., de Leila Sandra Coroian:

Așadar, pentru că Mediatorii au constatat că posed o inteligență cu mult peste cea a copiilor de vârsta mea, s-au decis să îmi contacteze părinții. În acea toamnă i-am văzut pentru ultima oară. Într-o noapte am părăsit Huei-ul și nu m-am mai întors niciodată. De ce, dacă tot am accesul necesar?, vă întrebați. Uite așa, deoarece în momentul în care eu am părăsit acel oraș, s-au făcut niște acorduri, s-au semnat acte confidențiale și, din câte am aflat eu pe parcurs, părinții mei au primit o sumă destul de frumușică pentru a „nu crea probleme”. Pe scurt, să se facă nevăzuți și să uite de existența mea.




You May Also Like

0 comments