miercuri, 15 octombrie 2014

Recenzie 'APARTAMENTUL' de Hakan Bicakci

Editura: Univers
Data aparitiei: Mai 2013
Tip coperta: Brosata
Format: 130x200
Numar pagini: 192
ISBN: 978-99931-868-2-3


Carte primita de la sponsorul blogului, Editura Univers! Multumim mult :) !

O puteti comanda de aici, aici sau aici.







Despre autor:

Hakan Bicakci s-a nascut in Istanbul in anul 1978. In anul 2001 a afsolvit facultatea de economie din cadrul Universitatii din Bilkentand, intorcandu-se apoi in Istambul.
Este cunoscut pentru multele dintre articolele din presa despre literatura, cinema sau pop-culture.
Romanul Apartamentul a fost tradus in albaneza in 2009, in araba in anul 2010, si abia in 2011 in bulgara si engleza.



Pe scurt:

"Apartamentul este un roman care poate fi definit ca un thriller psihologic. Personajul principal, tanarul Arif renunta la slujba sa intr-o agentie de publicitate, se desparte de iubita lui si se muta intr-un nou apartament. Este hotarat ca, de acum inainte, sa-si implineasca visul vietii lui: acela de a deveni compozitor de muzica. In noul apartament, pe peretele dormitorului exista un straniu orificiu din care se aud voci, iar pocnetele din instalatia de incalzire a imobilului se articuleaza in ritmuri. Instrainat de prieteni si de familie, Arif devine tot mai obsedat de cantecele lui, iar simtul realitatii i se deterioreaza din ce in ce mai tare."


Parerea mea:


Pot spune din start ca asta e una dintre cartile care m-au surprins placut. La prima vedere nu pare o carte care sa promita, iar daca o rasfoiesti nu vezi prea mult dialog, insa e contruita intr-un anume fel ce te face sa citesti in continuare. Modul subiectiv abordat de autor ne face sa privim prin ochii personajului si sa ii intelegem deciziile luate, sa ii intelegem lumea si sa ajungem sa ne alaturam nebuniei care-l paste.


Dupa ce renunta la slujba sa si se desparte de Ceren, Arif vrea sa-si schimbe cu adevarat viata: vrea sa se mute intr-un alt apartament. Solistul unei trupe rock, Arif si-a dorit din totdeauna sa compuna muzica pe care aveau s-o cante, satul fiind de interpretarile unor piese cunoscute ale unor trupe consacrate. Ceea ce avea el nevoie era un nou apartament, o noua viata care avea sa reprezinte un inceput inlforitor in cariera lui de muzician. Vechiul apartament reprezenta un capitol incheiat din viata lui, o monotonie si in acelasi timp, parca un alt stil de viata. Noul apartament parea a fi idealul pe care Arif si l-a dorit: un nou cartier, alti vecini - deloc galagiosi -, spatiu pentru un studio si linistea necesara pentru a compune.

Un lucru pare insa ciudat: gaura din peretele dormitorului; o gaura neagra din care noaptea se aud voci, iar melodiile pentru un viitor album par sa rasara din neant. A si mai e si vecina din blocul de vis-a-vis care-si tot schimba tabloul - o balerina, apoi niste cai alergand si tot asa - lucruri curioase, avand in vedere ca, dupa ce a vizitat-o, batrana i-a spus ca n-a mai schimbat tabloul de ani de zile. Si totusi, ce se intampla? Toate tablourile schimbate i-au dat lui Arif inspiratia necesara pentru a scrie versurile unui cantec. Si nimic nu e intamplator... De aici incepem sa intram intr-un real cumva paralel sau intr-un real deteriorat de nebunia lui Arif. Dorinta sa de a compune era atat de puternica incat gaura din perete reprezent acea flacara, acel impuls de care avea nevoie pentru a-si implini visul. 


Pe de alta parte, intercalarea povestii cu alte scurte interventii - in mod subiectiv - ale celorlalte personaje, ne confirma nebunia lui Arif. Din perspectiva lui avem o privire de ansamblu asupra lucrurilor si ne concentram pe ceea ce i se intampla zilnic, insa privind din exterior, prin ochii altor personaje, aflam ca Arif s-a instrainat intru totul de persoanele dragi, iar gaura din perete a devenit ceva obsesiv pentru Arif si nevoia lui de a compune cantece.

Mi-a placut modul in care a fost scrisa cartea, felul in care povestea a intampinat schimbari - mutarea intr-un alt apartament, interventia altor personaje, schimbarea stilului - iar naratiunea a continuat sa curga lin si felul cum Arif a inceput sa perceapa totul in jurul lui. Momentele de "nebunie" sunt de fapt partile ce compun thriller-ul psihologic. Cu totii vrem la un moment dat sa facem schimbari majore in viata noastra, dar cat de departe am ajunge? Mi s-a parut o carte interesanta, desi au fost momente cand am citit-o cam greu - din cauza lipsei de timp si pauzelor mari de citit - este o lectura dinamica si cred ca ar iesi un bun film psihologic dupa urma ei :)



Nota:
SUPER!










- Diana 

2 comentarii:

  1. Unul dintre romanele mele preferate! :) Artisul neînțeles care se dovedește, la o adică, aproape nebun. Merită tot timpul!

    RăspundețiȘtergere
  2. Recunosc am citit doar jumatate din carte , nu a fost pe placul meu ... E un gen diferit si nu ma atras ..pacat toti imi spun ca e o carte frumoasa

    RăspundețiȘtergere

Your opinion matters!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...