joi, 18 decembrie 2014

La intamplare

     Statia e cam pustie, iar afara e frig. Trebuia sa-ti fi luat si geaca in fuga, dar te-ai multumit cu hanoracul ponosit. Privesti in zare si incerci sa intrevezi autobuzul, dar ceata e prea gorasa si privirea ta se ineaca in peisajul cenusiu. Te agiti putin pe loc si privesti ceasul inspirand aerul rece ce-ti patrunde in plamani. Simti cum acestia parca explodeaza si expiri un nor de aburi care se dizolva mult prea repede. Ai intarziat, iar autobuzul intarzie si el. E prea frig si in loc sa te gandesti la asta, incepi sa privesti in jur. Panorama stranie cu masini zgomotoase si murmurul din jurul tau te face sa pari mic. Prea mic pentru a fi observat. Dar tu privesti in continuare in jurul tau, in speranta ca cineva te observa. In stanga, doua batrane prea ridate si slabe s-au lipit una de alta ca intr-o confesiune muta, iar ceva mai incolo, in spatele lor, o mama ii aranjeaza copilului caciula. Peisaj mut, oprit in timp! Te muti in dreapta si vezi un cuplu. Nu sunt fericiti, dar din perspectiva ta par doar tristi. Nu vorbesc. Sou poate c-o fac, dar prea incet sa-i poti auzi. Un scartait de rotite si un batran soseste in statie insotit de un carucior inchis la culoare. Parul sau alb si ochii aposi ii tradeaza varsta. Tuseste scurt, emanand alti doi nori insipizi si respira zgomotos.
     Inca astepti si frigul parca-ti patrunde in oase. Nu mai distingi cerul, iar farurile masinilor devin tot mai luminoase. Cat e ceasul? Se innopteaza? Apuci sa prinzi un gand fugar care-ti spune sa te inorci acasa, sa fugi de tot si sa ramai ascuns. Lumea din statie invie, asemenea statuilor de ceara puse in lumina reflectoarelor. Vezi doua lumini ce se apropie agale, iar in jur sunetele se estompeaza, ramanand un piuit asurzitor. Simti pulsul in ureche si simti cum ochii te dor. Esti obosit, dar mai poti rezista cateva ore. Cateva ore si gata! Se termina totul si mergi acasa! Masina trece - doar o alarma falsa. Trece in viteza, desi nu parea ca se rabeste si incepi sa auzi discutiile din jurul tau: copilul e bolnav, batrana are sora in spital, cuplul a pierdut un mostenitor, iar batranul... e fericit. Nu se vede pe fata lui, dar e multumit cu ce are. Nu-l doare nimic, nu se simte bolnav. Vrea doar sa vada lumea, sa iasa din casa. Tuseste scurt. Nu pentru ca e bolnav, ci prentu ca fumeaza. Scoate un pachet de tigari si o bricheta. Fumul se amesteca cu ceata si totul devine un fior ce-ti cutreiera sira spinarii. Te scuturi de frig si mai privesti o data ceasul - tot tarziu e si nu ajungi la timp.
     In statie mai soseste un baiat. Sunteti de-o varsta. Sau poate e mai mare. Ori prea matur. Are geaca. Trebuia sa-ti fi luat si tu geaca! Are si fes. Si tu ai doar ca al tau e vechi. Si mancat de molii. Iti faci mainile caus si sufli norii albi. Vrei sa-i tii mai mult, sa-i lasi sa-ti patrunda in piele, sa te incalzeasca, dar iti scapa printre degete. Te legani si incerci sa te incalzesti. Oamenii iar prind viata si o matahala de metal iese greoaie din ceata. Opreste in statie si astepti sa coboare cativa oameni. Se acopera cu fulare sau isi incheie gecile. Te urci si incepi sa numeri pana la 600. Pentru ca atat iti trebuie sa ajungi la ea. 600 de unitati. 600 de imagini intiparite pe retina. 600 de cuvinte din alte 600 de discutii diferite si esti la ea. Mai ai putin si ajungi. Dar ai intarziat. Sa speram ca nu a plecat!

 - Diana

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Your opinion matters!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...