Jocuri

by - februarie 25, 2014

Nimic nu se compara cu vraja unei seri la lumina focului pe nisipul fierbinte; cu valurile ce canta balade demult pierdute si vantul molcom ce le poarta pana-n zarile albastre…
Acolo, in amurgul inchegat sa privesti cum soarele se topeste treptat in mare, iar o data cu el, cortina cade si pe scena boltei inca ciuruite de raze tarzii de soare, apare cadranul luminat ce atarna, la inceput greoi, apoi sustinut de valurile intunecate ale marii.
Astepti ca totul sa devina tacut si sub tainica atingere a unui sol trimis din departari, te avanti spre necunoscut simtind cum nisipul cald iti gadila piciorul, inghitindu-l.
Deodata totul prinde viata si vrei parca sa te arunci in ghearele monstruoaselor valuri spumegande, insa caldura focului te invaluie cu un voal tacut si cald. Vezi cum mici scntei incearca zadarnic sa zboare spre cer, vrand sa se agate de cortina poleita, insa vantul le spulbera si inceteaza sa mai spere…
O ultima dorinta te incearca: aceea de a te plimba descult pe buza ce lasa sarutul nocturn al apei pe obrazul ars de nisip, insa totul e prea efemer si cand te incumeti uiti de caldura protectoare a facliilor si scanteilor din voalul de placere si simti fiori reci ce-ti strabat spatele si furnicaturi placute cand lasi amprente pe nisipul vascos.
Si continui sa te plimbi alene, incercand din ce in ce mai mult sa te alaturi jocului de umbre din mare, pana ce ispita te atrage de tot intr-un joc in care esti pion, iar regulile si viata nu-ti mai apartin…
Te cufunzi in placere si mangaieri reci pana cand totul se termina fara sa-ti dai seama , apoi ajungi sa tanjesti dupa focul ce candva aspira la bolta cerului si te mangaia cu voaluri de lumina si caldura, alungand toate umbrele in mare…
Si asa iti vei aminti de mine: marea neagra si involburata cu jocuri de umbre si reguli ascunse, decat focul ce nu te va arde niciodata cu sarutari tarzii in noapte pe plaja pe care amandoi am iubit-o…

You May Also Like

0 comments