↠ Rating: 

Încă de când era mică, Aza suferă de o boală misterioasă de plamâni, din cauza căreia îi este tot mai greu să respire, să vorbească – să trăiască. Tot ce pot doctorii să facă e să îi dea medicamente și să spere că reușesc să o mențină în viață. Așa că atunci când Aza vede o corabie în cer, familia ei consideră că e vorba de un efect secundar nemilos al pastilelor. Dar Aza e sigură că nu e o halucinație. Poate să audă pe cineva de pe vas strigându-i numele.
Doar cel mai bun prieten al ei, Jason, o crede. Jason, care întotdeauna a fost alături de ea. Jason, pentru care ea ar putea avea niște sentimente mai mult decât prietenești. Dar înainte ca Aza să se gândească mai bine la asta, ceva groaznic se întâmpla.
Boala o doboară.
Aza pleacă din această lume. Și ajunge într-alta.
MAGONIA
Deasupra norilor, pe un tarâm al corabiilor, Aza nu mai este făptura slabă, pe moarte, de dinainte. În Magonia, ea poate respire pentru prima data. Mai mult, are o putere imensă, pe care o poate folosi pentru a schimba lumea. Căci Magonia și Pământul sunt în pragul războiului, iar soarta întregii omeniri stă în mâinile Azei – inclusiv soarta băiatului pe care îl iubește. Încotro se va îndrepta loialitatea ei?

Maria Dahvana Headley este romancier, eseist și scenarist de origine americană, numită autor best-selling de către New York Times. Scrierile ei au fost incluse în lista Publisher's Weekly Best Books of 2015 și nominalizate la Premiile Nebula în 2012. 

Cred că unele chestii ajung să mă depășească. Cum ar fi oamenii-pasăre. Sau păsările hibrid. Sau cartea asta!

Deși începutul e promițător și pare că deschide un roman young-adult, ajungem să ne îndreptăm curând spre un fantasy plin de elemente magice. Aza Ray este o fată de cincisprezece ani care are o boală rară la plămâni. Atât de rară încât au numit boala după ea. Șansele de supraviețuire au fost mereu mici, însă cumva Aza a reușit să trăiască în tot acest timp grație unui tratament pe care mama ei i l-a administrat în secret. Cu toate acestea, toată lumea știa că Aza o să moară la un moment dat. Până și cel mai bun prieten al ei, Jason. Dar nimeni nu s-a așteptat că o să fie atât de brusc.

„Viața mea e alcătuită din deschideri de ochi în camere în care nu m-am culcat, din atingeri de paramedici și din vârtejul de lumină albă și roșie șuierătoare al sirenelor de ambulanță.”

Aza Ray nu mai este. Trupul ei se află pe dealul din cimitir, undeva la doi metri sub pământ. Dar Jason știe în adâncul sufletului că Aza nu a dispărut de tot. În noaptea în care ea a murit, putea să jure că a văzut ceva pe cer. Ceva ce o trăgea pe prietena lui în sus... ca o corabie... Și nu are să aibă pace până când nu va descoperi unde s-a dus fata de care s-a îndrăgostit.

Aza Ray se trezește brusc pe un pat, iar în jurul ei vede chestii ciudate. Cum ar fi o bufniță care e pe jumătate om și care vorbește. Sau alte păsări care mai de care mai ciudate care vorbesc. Toată lumea vrea să vadă acestă ființă care se îneacă. Până și căpitanul vasului pe care se află acum Aza. Amina Pennarum nu e un vas obișnuit. Și asta nu pentru că pe el se află oameni-pasăre ciudați sau pentru că vela e de fapt un liliac alb gigantic ori că pe lângă vas umblă balene-furtună. Nu! Ci pentru că acest vas se află undeva în cer, plutind pe deasupra lumii, deghizat în nori de furtună.

„Amina Pennarum îmi face impresia unei bărci de pescuit, mă gândesc eu, numai că ea pescuiește chestii care cresc pe pământ.”

Aceasta este Magonia, lumea fantastică în care a ajuns Aza fără să vrea, lumea în care toată lumea îi spune că e specială, lumea în care căpitanul susține că este mama ei, lumea în care poate să respire normal, are puteri pe care nu și le-ar fi putut imagina și nu mai este bolnavă; lumea din care a fost răpită și lăsată pe pământ cu cei care se îneacă. Dar oare Aza simte că aparține acestei lumi? Chiar și atunci când îi este dată o pasăre care îi intră în piept și care începe să cânte? Chiar și atunci când îl întâlnește pe Dai?

„Mă simt ca într-o carte de George Orwell.Numai că e ceva mai plăcut decât la Orwell. Asta e un fel de «Ferma animalelor» plus «Peter Pan», plus... balene-furtună și oameni-pasăre. Și cumva... cumva e real. Trebuie să îmi amintesc mereu că e real.”

Am fost atââât de dezorientată pe parcursul acestei cărți! Păsările hibrid au fost puțin cam prea mult pentru mine. Apoi mai e și faza cu păsările mici care intrau în pieptul fiecăruia și începeau să cânte... ufff, not for me! Aș fi vrut totuși ca autoarea să nu se depărteze atât de mult de lumea lui Jason - să povestească mai multe despre cum e totul după ce Aza s-a dus, despre viața lui Jason, despre cum e cu școala și cum se înțelege cu mamele lui, detalii care ar fi făcut cartea ceva mai veridică. Astfel că, deși avem două puncte de vedere, am simțit că toată povestea a fost spusă din perspectiva Azei. Un alt lucru ciudat a fost finalul une m-am pierdut complet :)) Cumva un adolescent de cincisprezece ani ajunge din State în Nordul Europei într-o clipită fără ca cineva să se întebe cum de a făcut chestia asta. Hmm, ceva e ciudat...

„Magonia e o versiune mai veche de OZN.” - Jason

Au fost totuși și chestii care mi-au plăcut :)) - ce, doar nu credeați că toată recenzia asta e despre ce nu mi-a plăcut, nu? Spre exeplu legenda despre corabia din cer. Se vede că autoarea și-a făcut temele și a găsit câteva lucruri interesante pe care le-a introdus în carte. Tot felul de legende sau mituri sau povești legate de corăbiile din cer. Mi-a plăcut și faptul că Jason are două mame - pentru că homosexualitatea nu este abordată în toate cărțile, la orice pas -, dar și felul în care acesta se liniștea atunci când era panicat sau când simțea că se pierde prin recitarea lui pi, a tuturor cifrelor ce urmează după virgulă. Coperta mi se pare genială, și la un moment dat în carte, prezența celelilalte-Aza-Ray a fost ceva la care nu m-am așteptat. O ultimă bilă albă aș putea s-o dau pentru faptul că deși pe parcurs, în discursul Azei putem vedea cât de mult aceasta s-a schimbat, de partea cealaltă, Jason a rămas relativ constant, astfel că autoarea a reușit să se dubleze în două personaje într-adevăr diferite.

„Numele științific al Stelei Nordului este Cynosura, e numită după o nimfă. Este o scip steorra, adică o «stea-corabie», pentru navigație.”

Așa că dacă tragem linie, deși cartea mi s-a părut copilăroasă și puțin cam prea ruptă de „realitate”, de zona veridicului, a fost o lectură okay, ușoară, pe care aș recomanda-o mai curând categoriei de vârstă 12-15 ani, unde basmele sunt încă la ele acasă și unde poveștile cu Peter Pan sunt încă vii.

Care sunt intențiile căpitanului vizavi de Aza? Oare este Dai persoana care credea Aza că este? Cine este această cealaltă-Aza și cum de ajunge să se întâlnească cu Jason? Cum ajunge Jason la un pas de a muri? Reușește acesta să o mai revadă pe Aza? Și cum de se trezește în Europa? Oare Magonia este într-adevăr lumea în care Aza este menită să trăiască? Și când Aza trebuie să aleagă între a lupta alături de Magonia împotriva oamenilor de pe pământ și a salva oamenii de pe pământ pe care-i iubește, oare ce va alege? O carte fantastică ce poartă cititorul pe tărâmuri magice, acolo unde numai Peter Pan a dus-o pe Wendy. O poveste despre balene-furtună, oameni-pasăre, rostrae, păsări-fantomă, suflări, pirați și o fată mult prea specială ca să fie doar una dintre cei care se îneacă. Pășiți la bordul lui Amina Pennarum și lăsați-vă conduși într-o aventură ce depășește granițele rațiunii.

„Aza Ray, viața ta e așa de extraordinar de altfel decât ai crezut tu că va fi. Viața ta e minunată, în sensul propriu al cuvântului. Adică plină de minuni.”

„Cum dovedești că ești viu când toată familia ta te-a crezut mort? Cum dovedești măcar că ești om, după toate astea, după tot ce s-a întâmplat și probabil o să se mai întâmple?” 

Aza și Jason

Aza și Dai

căpitanul, mama Azei