Incredibil de violent și provocator, „Zulu” a fost distins, printre altele, cu Marele premiu pentru literatură polițistă (2008) și Marele premiu al cititoarelor revistei ELLE (2009). A fost ecranizat în 2013 cu Forest Whitaker și Orlando Bloom în rolurile principale.

În copilărie, Ali Neuman a reușit să scape de cruzimea inimaginabilă a milițiilor Inkatha, care i-au torturat și ucis tatăl și fratele mai mare. Nici chiar mama lui nu știe prin ce a trecut… Devenit, între timp, șef al serviciului Omoruri al poliției din Cape Town, Neuman duce o luptă continuă împotriva violenței extreme, mizeriei, traficului de droguri și crimei organizate din suburbii. Însă atunci când în Grădina Botanică este găsit cadavrul fiicei unui rugbist afrikaander faimos, lucrurile scapă total de sub control. Un drog de sinteză necunoscut, o nouă tulpină de HIV, ritualuri tribale sinistre și un complot la cel mai înalt nivel îl vor readuce pe Neuman față în față cu ura și practicile sângeroase dinaintea abolirii apartheidului. Pentru că oficialii și adepții fostului regim încă pândesc în umbra acestei societăți divizate... 

„«Zulu» nu își menajează cititorii în niciun fel, ai nevoie de un stomac de fier ca să îl parcurgi până la sfârșit. Însă aceia care vor reuși să o facă vor avea parte de o experiență extraordinară în compania unor polițiști gata de orice, chiar să își riște viața pentru a eradica răul din propria țară.” - ELLE

„Caryl Férey a scris un thriller complex, impecabil din punct de vedere tehnic, a cărui critică socială incisivă amintește de John Le Carré; o poveste cumplită pentru cititori și pentru personaje în aceeași măsură.” - Le Monde

„Magie neagră, droguri, politică, rasism: acest excelent roman noir este senzația anului.”-Le Nouvel Observateur

„Politic și social deopotrivă, «Zulu» este un roman polițist extraordinar, de un farmec diabolic.” - Télérama

„Puternic și necruțător în reprezentarea răului absurd și bine calculat în același timp.” -Publishers Weekly

„Un thriller cutremurător și șocant.” - Kirkus Review

Caryl Férey este autorul a mai mult de douăzeci de romane și piese de teatru radiofonic, povestiri și scenarii și a fost tradus în peste zece limbi. 

S-a născut în 1967 la Caen, Franța, și s-a impus ca una dintre revelațiile thrillerului francez, odată cu publicarea romanelor „Haka” şi „Utu” (Premiul Sang d’Encre, Premiul Michel-Lebrun al oraşului Le Mans şi Premiul Societății Naţionale a Căilor Ferate Franceze pentru roman poliţist în 2005). Publicat în 2008, „Zulu” avea să-i aducă succesul internațional și zece premii literare, printre care Marele premiu al literaturii poliţiste (2008), Marele premiu al cititoarelor revistei ELLE pentru roman poliţist (2009) și Marele premiu al romanului noir franțuzesc (2009), fiind ecranizat în 2013 cu Orlando Bloom și Forest Whitaker în rolurile principale.

Confesiunea soției caricaturistului Georges Wolinski, ucis în atentatul de la „Charlie Hebdo”

„Dragă, mă duc la Charlie” este o carte-eveniment care prezintă fața ascunsă a tragediei care a zguduit întreaga lume. Jurnalista și scriitoarea Maryse Wolinski povestește într-un mod tulburător cum a trăit momentul atacului terorist din 7 ianuarie 2015 și toate zilele dramatice care au urmat.

Maryse și Georges erau căsătoriți de 47 de ani. O zi absolut banală, din care nu lipsesc plictisitoarele ritualuri casnice de dimineață și obișnuitele discuții administrative între soți, se transformă într-un coșmar fără sfârșit. Ritmul și stilul relatării sunt perfect coordonate cu stările de spirit ale autoarei la diversele ore ale acelei zile fatidice. Pentru Maryse, desenatorul-vedetă de la „Charlie Hebdo” nu a fost Wolinski, așa cum era știut de o lume întreagă, ci Georges, pur și simplu. Un om cu bune și cu rele, cu tabieturi enervante, dar și cu momente de exaltare, de care o legau o sumedenie de emoții și amintiri. Soțul ei. Replici cu sau fără miez rostite într-un moment sau altul, zâmbete abia schițate sau expresii de tristețe ori de melancolie, păstrate într-un colț de memorie, obiecte dragi și poze vechi, de tot felul, completează de minune imaginea omului și artistului Georges Wolinski. 

Ultima replică auzită, în momentul în care soțul ei închidea pentru ultima oară ușa casei lor, „Dragă, mă duc la Charlie” devine un laitmotiv al cărții. Alături de ea, apare și întrebarea care îi străbate ca un fir roșu paginile: De ce? Cititorii vor avea rareori ocazia să citească un text atât de tensionat din punct de vedere existențial, aflat, de multe ori, aproape de limita suportabilității.

Maryse Wolinski este o scriitoare și jurnalistă franceză, fosta soție a caricaturistului Georges Wolinski, ucis în atentatul terorist din redacția săptămânalului satiric „Charlie Hebdo”, la data de 7 ianuarie 2015. 

Maryse s-a născut la Algiers în 1943 și a studiat jurnalismul. A lucrat ca ziaristă la „Sud-Ouest” și „Le Journal du Dimanche”, unde l-a cunoscut pe caricaturisul Georges Wolinski, care avea să-i devină soț. Împreună, au avut 3 copii. Articolele lui Maryse au fost publicate în „F Magazine”, „Elle” și „Monde-Dimanche”, suplimentul lui „Le Monde”. Este autoarea mai multor romane, printre care „Au Diable Vauvert”, „Le Maître d’amour” și „La femme qui aimait les hommes”, devenit bestseller. A scris și romane de buzunar precum „Graines de Femmes”, „La Tragédie du Bonheur” și „La Chambre d’amour”, plus mai multe scenarii pentru seriale de televiziune. A compus versuri pentru melodii interpretate de Carlos, Bernadette Lafont, Sarah Mesguish, Catherine Bériane și Diane Tell. A transpus experiența ei tulburătoare din momentul atentatelor teroriste de la 7 ianuarie 2015, când soțul ei a fost ucis împreună cu alte 11 persoane în redacția „Charlie Heddo”, într-o emoționantă carte de confesiuni, „Chérie, je vais à Charlie” (2016), publicată în România de Editura ALL.