În curând la Editura ART!
Tradus în premieră în limba română, romanul 62. Model de asamblareeste proiectul complex al lui Julio Cortázar despre viața în așa-zisul „Oraș”. Unei persoane Orașul îi poate apărea ca Paris, alteia ca o berărie din Oslo, pentru alta poate fi locul unde se trezește când se dă jos din pat în Barcelona. Descris de Carlos Fuentes, acest peisaj urban „pare desenat de frații Marx ajutați de Bela Lugosi”. E decorul unde sunt părăsite constrângerile obișnuite ale ordinii romanești tradiționale iar cititorul e integrat într-o nouă experiență, îndrăzneață și palpitantă, a vieții înseși. E locul de întâlnire pentru un amestec dement de boemi.
Un roman „profund tulburător, încântător, splendid scris și fascinant de misterios”. New York Times
62. Model de asamblare este „o operă pe deplin satisfăcătoare a unuia dintre cei mai remarcabili scriitori ai vremii noastre”. Library Journal
„Cortázar distruge percepțiile primite de-a gata, reconfigurându-le și prezentându-le din perspective suprarealiste.” Time Out
„Când îmi aduc aminte de copilăria mea, mă întreb cum de am supravieţuit. A fost, desigur, o copilărie nefericită – o copilărie fericită abia dacă merită pomenită. Mai rea decât copilăria nefericită obişnuită este copilăria irlandeză nefericită, iar şi mai rea este copilăria irlandeză catolică nefericită.”
Aşa îşi începe Frank McCourt autobiografia. Născut în Brooklyn în timpul Marii Crize Economice din irlandezi emigranţi, Francis are patru ani când părinţii lui hotărăsc să se întoarcă în ţară. Cu pantofii peticiţi cu bucăţi de cauciuc dintr-o veche anvelopă de bicicletă, culegând cărbune pentru foc de pe marginea drumului, mâncând infamul cap de porc la masa de Crăciun, el îndură copilăria mizerabilă din mahalalele jilavului Limerick şi supravieţuieşte să-şi spună povestea cu multă expresivitate, umor şi, surprinzător, fără pic de ranchiună. Cenuşa Angelei este o veritabilă capodoperă a genului.
„Cu o scriitură plastică şi tactilă, poetică, dar sensibilă la limbajul străzii, McCourt face pentru oraşul Limerick ce-a făcut tânărul Joyce pentru Dublin: ne evocă locul cu o asemenea intimitate, încât ni se pare că i-am cutreierat şi noi drumurile şi i-am bătut cârciumile.” New York Times
„Melancolie și umor negru - o combinație explozivă care dă cărții o dimensiune excepțională.” Le Nouvel Observateur
Leagănul pisicii, unul dintre cele mai cunoscute romane ale lui Kurt Vonnegut, scris în aceeaşi formă satirică ce l-a consacrat, este un comentariu asupra omului modern şi a nebuniei lui. John, un tânăr scriitor fascinat de Felix Hoenikker, aşa-zisul creator al bombei atomice, porneşte pe urmele unuia dintre fiii savantului. Ajungând până pe exotica insulă San Lorenzo, el descoperă şi un alt secret al omului de ştiinţă: Gheaţa-9, o armă chimică ameninţătoare pentru întreaga omenire.
Leagănul pisicii rămâne una dintre cele mai importante scrieri ale secolului XX şi o dovadă în plus, dacă mai era nevoie, a măiestriei lui Vonnegut.
„O poveste ireverenţioansă şi foarte antrenantă despre iresponsabilitatea jucăuşă a oamenilor de ştiinţă. Una dintre cele mai bune scrieri satirice contemporane, o operă cu mult mai interesantă decât toate fleacurile melodramtice pe care criticii par să le considere «serioase».” The New York Times
„Kurt Vonnegut este unul dintre cei mai mari scriitori americani.” Graham Green
„Un mare creator de umor negru... Râdem ca o formă de autoapărare.” The Atlantic Monthly
Aclamat ca una dintre cele mai memorabile şi mai reuşite scrieri satirice din literatura mondială, Peripeţiile bravului soldat Švejk de Jaroslav Hašek este, categoric, pe lângă un inteligent şi convingător manifest antirăzboi, şi unul dintre cele mai amuzante romane scrise vreodată. Tradus în aproape şaizeci de limbi în întreaga lume, este considerat o capodoperă a genului şi a fost deseori comparat cu nu mai puţin celebrul Don Quijote al lui Cervantes.
Veţi fi seduşi iremediabil de aiuritoarele şi delicioasele aventuri ale lui Švejk, un soldat rotofei şi bonom, un ingenios hidalgo pierdut în imensitatea unui Imperiu Austro-Ungar sfâşiat de ororile şi absurdităţile Primului Război Mondial. Veţi râde, garantat, în hohote, fără să puteţi spune dacă Švejk este un idiot absolut sau o fiinţă de o inteligenţă ieşită din comun, un geniu al subversiunii.
În plus, în traducerea de zile mari a lui Jean Grosu, trăncănelile nesfârşite şi hilare până la lacrimi ale bravului soldat Švejk sună atât de savuros, încât ai impresia că Jaroslav Hašek a scris direct în limba română.
Nu multă lume se poate lăuda ca contribuit masiv la fericirea rasei umane. Cu atât mai puţin un milionar care și-a făcut averea oferindu-le extaz semenilor săi. Oswald, hedonistul sclipitor, arătos, desfrânat prin excelenţă, connoisseur al vinurilor fine şi al bucatelor alese vă va cuceri definitiv cu ingeniozitatea lui. Cine altcineva s-ar fi gândit la 17 ani să exploateze pulberea obţinută dintr-un gândac sudanez, transformând-o în cel mai puternic afrodisiac din lume?
„Roald Dahl este unul dintre cei mai citiţi şi mai influenţi scriitori ai generaţiei sale.” The Times
„Exuberanţă neruşinată şi divertisment obraznic.” Sunday Express
„Colosal de amuzantă.” Daily Telegraph
„Delicios de alunecoasă.” Observer
10% din drepturile de autor obţinute în urma vânzării acestei cărţi sunt direcţionate către fundaţiile Roald Dahl. Mai multe detalii găsiţi în interiorul cărţii.
Roald Dahl (1916 - 1990) a fost un scriitor britanic. Acesta avea un program zilnic strict. Îşi lua micul dejun în pat şi îşi citea corespondenţa. La 10.30 făcea o plimbare prin grădină până la căsuţa unde obişnuia să scrie şi lucra până la ora 12.00, când se întorcea pentru masa de prânz - un gin tonic, urmat de salată de creveţi norvegieni cu maioneză. La sfârşitul fiecărei mese, Roald şi familia sa mâncau un baton de ciocolată dintr-o cutie roşie de plastic. După un pui de somn, îşi lua un termos cu ceai şi se întorcea în căsuţă, unde lucra de la ora 16.00 până la ora 18.00. Apoi se ducea acasă la ora şase fix pentru cină. Scria întotdeauna numai cu un anumit tip de creion: galben cu gumă la capăt. Înainte să înceapă să scrie, Roald se asigura că are şase creioane ascuţite în apropiere. În două ore, acestea se toceau şi erau ascuţite din nou.
0 comments