Pot spune ca ma asteptam la altceva din partea acestei carti - poate ca poemele sa fie mult mai asemanatoare cu cele ale lui Bacovia -, insa ceea ce se afla in interiorul ei poate lasa o amprenta, o pata intunecata pe cititor.

Anca a cuprins in "Sertarul cu ura" poeme realiste, veridice, care insa nu respecta vreo reteta clasica. Cu totii stim de rima, masura, vers, strofe, punctuatie in poezie si o asa numita adaptare la "normal". Ei bine, uitati tot! Poemele autoarei sunt complet diferite. Lipsa semnelor de punctuatie lasa cititorului libertatea de a interpreta textul, de a-i da forma, tonalitate, de a-l modela dupa bunul plac, fara a schimba cumva peisajul intamplarilor. Scrisa mai mult ca un jurnal, aceasta carte spune prin versuri diferite franturi de povesti care desi la prima vedere par simple relatari ale banalului, sunt mult mai profunde de atat.

Luand o forma tenebroasa, poemele reusesc sa ne arate o alta fata a realului, una pe care unii dintre noi nu o cunosc sau nu au cunoscut-o vreodata. Astfel, "in moldova mea totul se poate intampla (...) eu cit am stat acolo credeam ca asa este toata lumea/ si probabil de asta ma uitam numai la filme thriller si horror/ pentru ca-mi placea realitatea", dupa cum spune autoarea. Subiectivitatea cu care poeziile sunt scrise, alaturi de sinceritatea dintre randuri, atrage cititorul in lumea intunecata, in spatiul fictiv, in acel "sertar cu ura" in care s-au indesat toate nelinistile sufletului si toate duhorile lumii din jur. Este, daca vreti, ca un tipat menit sa aduca usurarea mult dorita.

Chiar am avut sperante ca prin aceasta carticica sa-mi regasesc pasiunea pentru poezie, insa nu a fost chiar asa. Se pare ca acest gen nu ma mai reprezinta. Nu pot sa spun ca aceasta carte a fost una rea - are si partile ei bine. Privita per ansamblu a fost buna - insa pentru mine a fost doar atat. Sincer va spun ca nu m-au impresionat intr-un mod special poeziile scrise de Anca - nu asa cum as fi sperat -, insa am simtit pe toata durata lecturii un sentiment intunecat. Era ca si cum toate acele franturi de povesti erau invaluite intr-o ceata fantastica ca o scena dintr-un film in care asteptam ca in orice clipa ceva rau sa se intample.

Pot recomanda aceasta carte pasionatilor de stihuri moderne, nonconformiste, patate cu sinceritate si eliberare. Savurate dimineata la cafea sau in mijloacele de transport in drum spre serviciu dimineata. Neaparat dimineata! Daca doriti sa cititi ceva altfel, ca o evadare din cotidianul degradat, va invit in lumea varuita de Anca printre muste moarte, "pisici reintrate in trend" si vise cu Murakami.