vineri, 6 februarie 2015

Book vs. Movie #4

4. Sinuciderea Fecioarelor

Jeffrey Eugenides a publicat povestiri in cele mai prestigioase reviste literare americane: The New Yorker, The Paris Review, The Yale Review, Granta. Primul sau roman, Sinuciderea fecioarelor, publicat in 1993, se bucura de un succes rasunator. Romanul Sinuciderea fecioarelor a inspirat, in 1999, o celebra ecranizare in regia Sofiei Coppola, cu Kirsten Dunst, Josh Hartnett, James Woods si Kathleen Turner in rolurile principale.



Descrierea cartii:

"Cu un umor negru sec, naratorul colectiv al romanului Sinuciderea fecioarelor spune povestea unor barbati ale caror vieti au fost schimbate pentru totdeauna de obsesia lor violenta pentru cele cinci surori Lisbon: inteligenta Therese, pretentioasa Mary, ascetica Bonnie, libertina Lux si palida, neprihanita Cecilia, a carei spectaculoasa moarte deschide „anul sinuciderilor“. Juxtapunand banalul si goticul, ilarul si tragicul, Jeffrey Eugenides creeaza un portret viu si captivant al tineretii si al inocentei disparute. El il transpune pe cititor in trecut, pe strazile marginite de ulmi ale Americii clasei mijlocii, reinviind imaginile, mirosurile si senzatiile curtilor din spatele caselor si ale scolilor, pline de vraja si de mister. O poveste despre iubire si pierdere, despre sex si sinucidere, despre amintire si imaginatie, pe care nici un cititor nu o va uita usor."

Parerea mea:

Am citit cartea cu gandul ca o sa fie o poveste petrecuta demult, de la care sa nu ma astept la ceva wow. Ceea ce mi-a placut cel mai mult este felul in care este scrisa. Avem un narator martor, dar care nu-si dezvaluie identitatea, pierzandu-se printre baietii din grup ce dezvolta o obsesie pentru fetele Lisbon, reusind sa aflam astel povestea tragica care a dus la moartea celor cinci surori. E foarte interesant deoarece, fiind un narator martor, el strange informatii - cu multi ani dupa moarte fetelor, mentinandu-si obsesia - si creaza, din pareri si viziuni diferite, o poveste credibila care s-ar fi ascuns in spatele tragediei. 

Personajele sunt prezentate cu trasaturi stricte care sa ajute la formarea povestii. Eu cred ca autorul a pus accentul mai mult pe obesia lui si a celorlalti baieti in legatura cu fetele decat pe ele in sine. As fi vrut sa aflu mai multe despre familia Lisbon si sa nu mi se para asa de neconturata.

Ceea ce nu mi-a placut a fost momentul in care autorul intrerupea actinuea, prezentandu-ne un tablou descriptiv despre un personaj cu totul exterior intamplarilor, dar totusi cu un rol esential in viata fetelor Lisbon. Pe Trip Fontaine, spre exemplu, il descrie mai mult decat a descris vreo fata Lisbon sau pe parintii lor. Alt lucru ar mai fi moartea fetelor: moartea Ceciliei este prezentata detaliat, cu urmari si toate cele, iar celelalte patru surori sunt "omorate" intr-o pagina.

Dupa ce am citit cartea, am fost curioasa de film - de la care a pornit si dorinta mea de a citit mai intai cartea. Am fost uimita sa vad cat de asemanator e cu cartea si mai ales ca replicile personajelor si acel monolog al autorului sunt chiar extrase din carte. Filmul reproduce fidel cartea, scapand de detaliile plictisitoare si pastrand esenta.

Trailer:






Nota carte + film:

SUPER!

- Diana


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...