duminică, 23 octombrie 2016

Recenzie: Will Grayson, Will Grayson de John Green și David Levithan

↠ Will Grayson, Will Grayson de John Green și David Levithan 
↠ Broșată cu supracopertă, publicată la Editura Trei, colecția Young Fiction Connection, în iunie 2015
↠ Gen: young-adult, +16 ani
↠ Rating: 
Într-o seară îngheţată, în cel mai neaşteptat loc din Chicago, doi adolescenţi – având amândoi numele de Will Grayson – sunt pe cale să-şi intersecteze paşii. Pe măsură ce lumile lor intră în coliziune şi se împletesc, cei doi Will Grayson descoperă că viaţa îi poartă în direcţii noi şi surprinzătoare: aventuri romantice şi punerea în scenă a celui mai de succes musical din istoria liceului.

Cărţile lui John Green au fost publicate în peste douăzeci de limbi şi este constant în topul celor mai bine vândute titluri al publicaţiei New York Times. Foarte activ şi pe platformele virtuale, John Green a creat, împreună cu fratele său, Brotherhood 2.0, cel mai popular proiect video online, accesat pe YouTube de peste 30 de milioane de fani Nerd?ghter din întreaga lume. De acelaşi autor, la Editura Trei au apărut: Sub aceeaşi stea, Oraşe de hârtie, Căutând-o pe Alaska, Fulgi de iubire şi De 19 ori Katherine.



David Levithan (n. 1972) este un autor prolific şi editor de literatură pentru adolescenţi. Prima sa carte, Boy Meets Boy, a apărut în 2003 şi a fost urmată de numeroase romane şi volume de povestiri. De acelaşi autor, la Editura Trei, a apărut romanul Zi după zi.




Dacă aș fi citit cartea asta acum, să zicem, doi-trei ani, mi s-ar fi părut o chestie la fel de grozavă ca orice altă operă semnată de John Green. Acum mi se parte doar o carte bună, okay, scrisă în urma unei super colaborări.


lucrurile pe care ți le dorești cel mai mult sunt lucrurile care, într-un final, te distrug.

La început mi-a fost puțin greu să urmăresc acțiunea - mă cam încurcam în Will Graysoni -, însă mi-am dat seama într-un final că e vorba de două puncte de vedere, ambele spuse din perspectiva unui Will Grayson. Pentru că da, sunt doi tipi cu același nume.


Will Grayson e un tip destul de retras. Se bazează pe două reguli esențiale: să nu îi pese prea mult și să-și țină gura. Acum are doi prieteni buni, pe Tiny și pe Jane, plus alți câțiva indivizi care fac parte din Frontul Hetero-Gay. Tiny e o persoană specială, și asta nu pentru că la fiecare 45 de minute își găsește un nou iubit, ci pentru că a fost un bun prieten pentru Will „încă din clasa a cincea, în afară de tot semestrul trecut, când el a fost prea ocupat să-și cultive vocația de a fi pe invers, iar eu am fost prea ocupat să-mi fac prieteni pentru prima oară în viața mea un Grup de Prieteni mai de Doamne-ajută, care până la urmă au sfârșit prin a Nu Mai Vorbi Niciodată cu Mine”. Asta până acum când Tiny vrea să pună în scenă un musical despre viața lui ca gay unde personajul lui Will e foarte diferit de cât crede adevăratul-Will că este. Apoi mai e „Jane Posibil Lesbi” care de fapt nu e lesbi și „e cam pe locul patru la capitolul cei mai buni prieteni”. Și deși Will nu știe prea multe despre această Jane, curând are să afle că universul are un alt plan pentru ei.


Nu atât de deștept. Nu atât de sexy. Nu atât de drăguț. Nu atât de amuzant. Ăsta-s eu: Nu atât de.

Celălalt-Will Grayson e un puști care se chinuie constant să fie okay. Despresia, anxietatea, timiditatea. Poate că toate astea nu ar fi fost atât de ciudate pentru Will dacă nu era și chestia cu sunt-și-gay-pe-deasupra. „sunt non-stop în dilemă dacă să mă sinucid sau să-i omor pe toți din jurul meu. astea două par să fie variantele. orice altceva e apă de ploaie.” Are o „prietenă”, pe Maura, care niciodată nu vrea să înțeleagă că pe el nu-l interesează fetele și mai e și acest Isaac care-i face viața lui Will ceva mai ușoară. Isaac e un tip grozav. Isaac înțelege prin ce trece Will și deși nu se cunosc față în față și au comunicat numai prin intermediul internetului, Will e aproape sigur că s-a îndrăgostit!


dacă nu spui lucrurilor pe nume, uneori lucrurile nu devin adevărate.

Cum ajung cei doi Will să se cunoască? Ei bine, unul dintre ei a fost lăsat baltă de ăia doi cei mai buni prieteni și a fost nevoit să piardă vremea aiurea cât timp ei erau la un concert, iar celălalt are întâlnire cu un tip pe care l-a cunoscut online. Ciudat este locul în care se întâlnesc cei doi: într-un sex shop. Dar și mai ciudată e reacția lor când află că pe amândoi îi cheamă Will Grayson. Așa, lumile celor doi ajung să se intersecteze și cumva, într-un final, amândoi ajung să învețe câte o lecție importantă despre cum trebuie să te accepți pe tine însuți exact așa cum ești.

vreau să fug pentru că am pierdut totul.


Ce pot să zic, am râs în majoritatea timpului cât am citit această carte. E amuzant, ciudat și interesant cum am reușit să identific scriitura lui John Green (ca fiind Will Grayson 1.o). Am fost surprinsă și de David Levithan de la care nu am mai citit nimic până acum, dar care cred că o să-mi placă la nebunie. El și John par genul de autori pe care ar trebui să-i citim pe la 14 ani când toate emoțiile sunt mult mai intense și suntem complet dezorientați. Pentru că cei doi propun teme specifice vârstei adolescentine, unde personajele principale au „defecte”. Eu una le văd a fi normale. Adică okay, îmi place să citesc o carte unde tipa e înaltă, frumoasă, deșteaptă și Regina Balului, dar nu sunt chiar atât de realiste. În „Will Grayson, Will Grayson” sunt diferite tipologii de personaje, însă toate cu „defecte”. Jane e o ciudată, Tiny nu e chiar așa de mic precum ați crede, Will e ușor dezorientat, celălalt-Will e gay, Maura e tot un fel de ciudată și tot așa. Iar noi cititorii, reușim să ne identificăm mai devreme sau mai târziu cu unul dintre aceste personaje tocmai din cauza imperfecțiunii lor.

eu: pot să te întreb ceva personal, ca de la will grayson la will grayson?
c.w.g.: ăăă... sigur.
eu: simți că lucrurile sunt diferite? adică, față de prima dată când ne-am întâlnit.

Deși toată povestea se învâre în jurul celor doi Will, mie și de Tiny mi-a plăcut mult - chiar dacă la un moment dat ajunsese să-și neglijeze cel mai bun prieten din cauză că și-a făcut un iubit. E amuzant și lipicios în felul său. Iar spectacolul pe care vrea să-l pună în scenă mi s-a părut a fi o demonstrație a normalității. Adică „okay, chiar dacă sun gay nu sunt cu nimic diferit față de tine sau de tine sau de tine”. Prin prisma acestuia, Tiny a reușit să se regăsească și să simtă că aparține lumii din jurul său.


Cum ajung cei doi Will să-și influențeze unul altuia viața? Ce se întâmplă între celălalt-Will și Isaac? Dar între Will și Tiny? Oare Jane îl place pe Will sau e doar o tentativă de-a lui Tiny de a-i cupla pe cei doi? Și oare înțelege Maura că uneori să mergi până la capăt e prea riscant? Ce reacție au prietenii la piesa lui Tiny? Dar publicul? Care e morala întregii povești și cum au ajuns viețile celor doi (și nu numai) să se schimbe? O carte despre prietenie, dezorientare și trădare, despre identitate, acceptare și doi Will Grayson. Ce se întâmplă când doi autori renumiți ai genului colaborează? Ei bine, iese o poveste grozavă!

Doamne, cui îi pasă de sex?! Oamenii se poartă de parcă ar fi cel mai important lucru pe care-l fac ființele umane, da' hai să fim serioși. De când viața noastră conștientă se învârte în jurul unui lucru pe care pot să-l facă și melcii fără cochilie? Adică, cui vrei să i-o tragi și dacă i-o tragi? Astea sunt întrebări importante, presupun. Dar nu sunt atât de importante. Știi ce e important? Pentru cine ai muri? Pentru cine te trezești la cinci patrușcinci dimineața, chiar dacă nici măcar nu știi de ce are nevoie de tine?
 „[maura] și-a dat cu atâta dermatograf negru că poate să traseze conturul unui cadavru și e așa de palidă, că parcă tocmai a avut o întâlnire cu un vampir. doar semnele roșii îi lipsesc de pe gât.
maura: vorbește cu mine
niciodată. o să las încuietoarea dulapului să vorbească pentru mine. o să las sunetul pașilor mei să vorbească pentru mine. o să las felul în care nu mă uit în urmă să vorbească pentru mine.
pentru că, vezi tu maura, mă doare fix undeva.
 



Tiny
Will Grayson
Jane
celălalt Will Grayson
Maura
 





6 comentarii:

  1. Super recenzia, felicitari! Tocmai m-ai facut sa mai trec o carte pe lista :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Am și eu pe listă cartea asta, în ciuda faptului că nu prea îmi place cum scrie John Green. Nu știu, mi se pare atât de sec și că n-are nimic special... Am citit de la el "Căutând-o pe Alaska" și "Orașe de hârtie"; prima nu mi-a plăcut deloc, iar a doua mi-a plăcut, dar, din nou, mi se pare că n-are nimic special și are cărți destul de clișeice, care sunt scoase doar pentru comercializare. Aș vrea însă să încerc de la el și "Fulgi de iubire", îmi place mult coperta. :)) Cât despre David Levithan, am citit de la el "Zi după zi" acum 1 an sau 2 și mi s-a părut genială. Dar, așa cum ziceai și tu, acum nu mi s-ar mai părea așa. Fiecare carte cu vârsta ei.

    Mulțumim pentru recenzie și spor la citit! *.*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mie una mi-au plăcut destul de mult :)) Dar da, dacă ar fi să le recitesc, probabil că nu mi-ar mai plăcea la fel de mult ^.^

      Abia aștept să citesc și eu „Zi după zi”, mai ales că toată lumea vorbește despre cât de bine scrie DL.

      Pupici xx

      Ștergere
  3. Foarte frumoasă recenzia. Am citit şi eu cartea de curând şi mi-a plăcut la fel de mult, însă nu aş număra-o printre preferatele mele. Nu mai citisem nimic de David Levithan, iar Will Grayson, Will Grayson m-a intrigat să mai citesc ceva de la el. :)

    // https://lllrainbowlllblog.wordpress.com

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc mult ^.^ Same here!

      P.S. Îmi place la nebunie blogul tău :O ! <3

      xx

      Ștergere

Your opinion matters!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...