Recenzie: Go Ask Alice de Anonymous

by - noiembrie 27, 2016

↠  Go Ask Alice de Beatrice Sparks ca „Anonymous”
↠ Broșată, publicată pe 6 octombrie 2011 la Editura Arrow (prima dată a apărut în 1971)
↠ Gen: young-adult
↠ Mulțumesc super mult Okian pentru acest exemplar ❤ ! Puteți comanda cartea aici.
↠ Rating:
Alice could be anyone - she could be someone you know, or someone you love - and Alice is in trouble...
Being fifteen is hard, but Alice seems fine. She babysits the neighbour's kids. She is doing well at school. Someday she'd even like to get married and raise a family of her own. Then she is invited to a party, a special party where the drinks are spiked with LSD and Alice is never the same again.
This tragic and extraordinary true-life story shows the devastating effect that drug-abuse can have. But the big difference between Alice and a lot of other kids on drugs is that Alice kept a diary...
Beatrice Sparks was an American therapist and Mormon youth counselor who was known for producing books purporting to be the 'real diaries' of troubled teenagers. The books deal with topical issues such as drug abuse, Satanism, teenage pregnancy or AIDS, and are presented as cautionary tales. Although Sparks always presented herself as merely the discoverer and editor of the diaries, records at the U.S. Copyright Office show that in fact she was listed as the sole author for all but two of them.
Sparks began working with teenagers in 1955, after attending the University of California at Los Angeles and Brigham Young University. She has worked as a music therapist at Utah State Mental Hospital and taught continuing education courses at BYU.
Critics have called the precise extent of Sparks' qualifications and experience into question. The editorial credit on some of the diaries published by Sparks identifies her as "Dr Beatrice Sparks, PhD". However, when journalist Aileen Pace Nilsen interviewed Sparks for School Library Journal in 1979, she was unable to find any confirmation of where or when Sparks earned her doctorate. Nilsen also wrote that Sparks was "vague about specifics" when asked about her counseling qualifications and professional experience.
Sparks said that her experience working with troubled adolescents made her want to produce cautionary tales that would keep other teens from falling into the same traps. Her first work, Go Ask Alice, was published under the byline 'Anonymous' in 1971. 

Actually I don't need the sleep as much as I need the escape.

Alice este o adolescentă de 15 ani normală. Familia ei e iubitoare și mereu alături de ea. Așa că pare să aibă viața plictisitoare și monotonă a anilor '70, nu? Și oare acest lucru a îndemnat-o să rupă barierele și să încerce ceva nou? Mereu în căutarea unor prieteni, Alice petrece vacanța alături de bunicii ei. În acea vară a fost pentru prima dată când a încercat LSD. Și totul a început pur și simplu întâmplător! Alice a fost atât de fericită când Jill, noua ei prietenă, a invitat-o acasă la ea, la petrecerea pe care o organizase... Era ceva intim, cu toții erau „atât de prietenoși și de relaxați și de în largul lor încât imediat m-am simțit ca acasă cu ei.” Ceea ce nu știa Alice era că pentru Jill și prietenii ei era ceva normal să se drogheze. În urma unui simplu joc, Alice nimerește paharul în care se afla LSD-ul și așa începe aventura ei.
I feel like Alice in Wonderland. Maybe Lewis G. Carroll was on drugs too.

Deși își promite că avea să fie prima și ultima dată, tânăra realizează că sunt și alte moduri prin care poate experimenta aceași senzație de fericire absolută. Treptat, ajunge să devină dependentă de ele, fuge de acasă pentru a nu-și răni părinții, își face „prieteni” noi, ajunge să-și schimbe viața radical și realizează că într-un final, toate lucrurile vin cu un preț. Atunci când i se face dor de părinți, are curajul de a se întoarce înapoi acasă? Oare cum o vor privi ceilalți după toată această aventură? Mai există vreo șansă pentru ea? Și internarea într-o clinică specială reprezintă oare rezolvarea problemelor fetei? Câte a văzut în timpul în care a fost plecată de acasă? Cum au marcat-o toate acestea?
I'm lonely, I'm heartbroken, I hate this whole number and everything it stands for, I feel I'm wasting my life away.

O carte inspirată dintr-o poveste reală în care o adolescentă cade pradă unei tentații cărei nu poate să-i facă față. Alice ajunge să experimenteze toate acele lucruri despre care ne povestesc părinții în legătură cu care să fim atenți. Însă pentru ea, toate acestea nu au mai fost doar simple experimente. Am înțeles că autoarea ar fi spus că totul e adevărat, dar de fapt modificase multe aspecte ale poveștii. Până la urmă e o lucrare de ficțiune și nu m-a deranjat chiar deloc acest detaliu. Ce mi s-a părut puțin enervant a fost faptul că autoarea a încercat mult prea tare să imite comportamentul unei adolescente, astfel că în notițele ei din jurnal, Alice se repetă („Oh I do! I do ! I do!” sau „really really really” sau „This evening was great great great!”) și lasă impresia mai curând a unui copil mic decât a unei adolescente. Știu că ar fi trebuit să fie o poveste șocantă, însă tot ce am putut să observ a fost limbajul și deciziile copilărești și complet stupide ale lui Alice - știa de efectul drogurilor, însă a continuat să le încerce în speranța că nu avea să fie una dintre „acei copii”.


Apoi mă gândesc altfel: acestă carte a fost inițial scrisă în 1971, o vreme în care lucrurile erau ceva mai diferite, iar copiii nu aveau acces la atât de multe informații. Se scria altfel și o carte precum aceasta ar fi avut un alt impact asupra societății decât ar avea acum. Îmi aduce aminte de „Goosebumps” și de impresia pe care mi-a lăsat-o una dintre cărticele, însă așa cum acolo am întâlnit oameni care au citit cărticelele prin anii '90, exact când au apărut, și au fost terifiați (copii fiind), așa și aici mă gândesc că prin anii '70-'80 a fost luată de bună întreaga poveste și a reușit să lase o amprentă mult mai vizibilă pe cititor.


Deși căricica nu are nici 200 de pagini, am avut impresia că a fost mult mai lungă și asta probabil din cauză că acțiunea se petrece pe o durată relativ mare de timp (cam doi-trei ani), iar Alice interacționează cu multe personaje. Nu știu dacă iluzia finalului fericit sau nota autoarei din final m-a făcut să am piele de găină, însă mi se pare că acesta a fost punctul culminant al întregii povești. Nu m-a impresionat atât de mult pe cât aș fi vrut și nu mi s-a părut foarte veridică, dar o consider o lectură okay, probabil mult mai potrivită pentru categoria 12-13+ ani. Sunt curioasă în privința filmului, totuși...


Ce se întâmplă cu Alice atunci când vrea să se întoarcă acasă? Reușește să revină la viața ei de dinainte? Ce se întâmplă cu familia ei? Oare șocul o s-o arunce din nou în depresie? Cum se schimbă viața ei după? Și ce e cel mai important: va rezista tentației? O carte ușor de citit (și cu un nivel de B1 la engleză merge) care te aruncă într-o lume a substanțelor intrzise și a tentațiilor. Câte compromisuri este Alice dispusă să facă? Alice... acestă „Alice” care poate fi oricine. Un vecin, un coleg, o persoană pe care ai văzut-o pe stradă. Cum arată lumea lui „Alice”?

I'm tired of being left out and pretending it doesn't hurt. I'm so tired that sometimes I just want t run away again and never come back.
Adolescents have a very rocky insecure time. Grown-ups treat them like children and yet expect them to act like adults.











You May Also Like

3 comments

  1. Hello!
    O poveste interesanta, dar putin banala in zilele noastre. Acum se intampla multe altele mai grave, cum ti-ai dat si tu seama. Filmul pare interesant si poate il voi vizualiza in curand.
    Spor in continuare la citit si o saptamana super sa ai!
    Pupici ♥

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. PS: Te invit la un concurs pe blogul meu
      http://heartofthewords.blogspot.ro/2016/11/concurs.html

      Ștergere
    2. Hei ^.^

      Sper să ai ocazia să-l vezi (durează cam o oră și un pic) :>

      Mulțumesc mult pentru link, acum arunc și eu un ochi ^-^

      O săptămână frumoasă :) !

      xx

      Ștergere