luni, 4 aprilie 2016

Recenzie „MALAD” de Alexandru Voicescu


Editura: Herg Benet
Colecția: Radical din 7
Data apariției: mai 2015
Copertă: Broșată
Format: 13x20 cm
Nr. pagini: 224
ISBN: 978-606-763-001-5

Mulțumesc mult de tot Herg Benet pentru acest roman - îș puteți comanda de aici.







• Despre autor •

Alexandru Voicescu (n. 17.10.1980, București) a urmat studii juridice, completate în paralel cu o licență în deconstructivismul pascalian, patristică și antropologie culturală, susținută la Facultatea de Filosofie a Universității București. Frecventează cursurile de Master în publicitate la Școala Națională de Studii Politice și Administrative și lucrează timp de 8 ani în advertising, pe poziții de art director, copywriter și creative director. În 2010, fondează editura Herg Benet, al cărei coordonator este și în prezent, supervizând publicarea a peste 150 de cărți de literatură română contemporană.

Malad este romanul său de debut.

• Pe scurt •

În timpul lansării noului produs al companiei high tech la care este angajat, Andrei, art director român stabilit în Elveţia, experimentează o viziune inexplicabilă, indusă de un desen al misterioasei Ioana. Încercând să afle identitatea acesteia și legătura dintre ei doi, devine implicat în acţiunile unui grup de artişti underground dintr-o reţea cosmopolită, grup care duce la extrem învăţăturile mentorului lor. Acuzat de crimă, trebuie să fugă. Este ghidat de Eliza, o tânără care pare să cunoască îndeaproape motivele ce i-au schimbat viaţa normală şi aproape anostă de până atunci. Pe parcursul a numai câtorva zile, Andrei realizează că adevărurile pe care le ştia despre propria persoană sunt doar o mică parte a unui puzzle care îl poartă fără voia lui prin Praga, Lausanne, Milano și un izolat sat din Banatul sârbesc.

În Malad, realitatea se întrepătrunde cu oniricul, ştiinţa cu alchimia, religia cu fanatismul, iar existenţa obiectivă se dovedeşte doar o umbră a unui alt substrat, mai adânc şi mai improbabil de conştientizat, unde moartea şi decadenţa sunt catalizatori reci ai destinului. În cele din urmă, iubirea poate să fie salvarea. Sau distrugerea, deopotrivă.

• Părerea mea •



Am așa o relație de ură-prietenie cu cartea asta... Începe ciudat, apoi devine brusc uau și ajunge de unde a plecat. Pe mine m-a dezorientat complet. Asta nu înseamnă totuși că nu are și părți bune!

Andrei lucrează la o firmă ca art director. Visul oricărui român aș spune eu - sau a unora dintre ei -, Andrei este stabilit în străinătate, mai exact în Elveția. La o conferință de la Praga o fată ciudățică, cu „teneșii ei verzi” și „un păr fucsia extravagant” ce avea aplicat un „dermatograf vinețiu (...), ridicat asemeni ochilor de pisică”. „Avea în jur de 1,65 și arăta a adolescentă, deși probabil era ceva mai în vârstă”. „Ioana Dună, Bucharest, 24 de ani, art director de 5 ani la prestigioasa agenție de publicitate StAdv.” Nu i-au trebuit prea multe detalii să înceapă să se simtă atras de această prezență misterioasă. Dintre toți oamenii de pe Glob, de toate naționalitățile, Andrei s-a făcut să fie la acea conferință alături de o conațională. Dar în timpul prezentării Ioanei, ceva ciudat se întâmplă cu Andrei: lucruri pe care nimeni altcineva nu pare să le vadă îi joacă prin fața ochilor. Scene ciudate ce păreau a fi desenate de tânăra româncă. Halucinații! Da, mai mult ca sigur!

După momentul halucinator, Andrei constată că Ioana a dispărut și cere ajutor de la bunul său prieten Etienne pe care-l găsește într-un bar dubios: „mi-am dat seama imediat că acolo ar fi fost exact locul în care ET s-ar fi ascuns cel mai bine”. Aici o cunoaște pe Eliza. Informațiile pe care acesta i le dă despre Ioana îl duc pe Andrei într-o sală de teatru unde ori A) chiar se petrec lucruri ciudate, ori B) iar are halucinații bizare despre Ioana și spectacole și fotomodele androgine.


Trezit într-un târziu pe un pat de spital, Andrei rememorează ce s-a întâmplat cu o seară în urmă. Cum a ajuns la teatru, cum a găsit-o pe Ioana, cum au plecat cu barca și cum a ajuns să se scufunde, nereușind s-o mai găsească pe tânără. Probabil cineva îl găsise la mal și-l dusese la spital. Dar brusc se trezește în cameră cu Eliza care pare să știe tot despre toate. Dezorientat, Andrei crede că Eliza glumește când îi spune că a dormit timp de 10 zile și că e acuzat de moartea Ioanei Dună. Deci totul fusese o halucinație acolo la teatru? Cum putea fi acuzat de o faptă pe care nu a comis-o? Curând, el și Eliza pornesc într-o călătorie care avea să-i dezvăluie lui Andrei mai mult decât ar fi vrut sau s-ar fi așteptat vreodată. Totul a pornit de la halucinații, de la doi gemeni despărțiți și de la legătura lui cu Ioana, fata mult mai tânără decât el.


Când am început să citesc cartea, eram complet dezorientată. Termenii tehnici din incipit și firul narativ fără esență mă îndemnau să las cartea din mână. Apoi pe la mijloc, atunci când se trezește Andrei la spital îmi zic „aha! deci totul a fost în imaginația lui și e cumva bolnav psihic și spitalul ăsta are legături supranaturale blablabla” și pentru o bună bucată de vreme mă convinsese că deși începutul e mai greuț, e o carte care merită citită. Dar iar a început să se piardă în detalii despre viețile personajelor încă din copilărie. Și nu mă înțelegeți greșit, toate își au rostul lor. Chiar și aceste descrieri fără oprire, însă în această cauză, personajele efectiv își turuiau povestea. Era ca și cum aveau nevoie de o poveste și singura modalitate era să o spună pe toată de-a valma personajului principal. Poate că o perspectivă obiectivă ar fi diminuat din încărcătura asta. Spre final mi s-a părut că aduce puțin cu „Darul lui Jonas” - n-o să vă spun de ce pentru că asta ar însemna să vă umplu de spoilere și să vă dezvălui partea bună a cărții ;) Nu m-a deranjat această asemănare, ba chiar mi-a plăcut! Mi s-a părut că au fost două mari centre esențiale în carte: partea în care Andrei se trezește la spital și undeva spre final, odată cu prezența Bibliotecarului.


Încă nu știu ce să cred despre această carte! Mi s-a părut interesant faptul că în carte sunt câteva pasaje sau doar cuvinte din alte limbi. Engleză, franceză, germană, ceha? Sună interesant, dar niște note de subsol cu traducerile ar fi fost și mai bine. Nu zic că aș fi avut eu personal nevoie, dar sunt persoane care nu știu franceză sau engleză, așa că le-ar fi destul de greu să înțeleagă aceste mici subtilități să le zicem. Aștept cu mare curiozitate viitoarele cărți ale autorului pentru că acest roman de debut mi s-a părut ca o mică testare, ca un model beta. Hmm... cum ar arăta o proză mai mult fantastică și mai mult pentru adolescenți din mâinile lui Alexandru Voicescu?


Un roman bolnăvicios despre halucinații, descoperiri uluitoare și gemeni. Cine este Eliza de fapt și de unde știe atât de multe despre Andrei? „Era un lucru prea intim, prea al meu. Mă alienasem atât de mult, încât chiar nu-mi mai aparținea nimic doar mie? Mă transformam în altcineva?” Oare spune ea adevărul? E Ioana Dună moartă? Unde se termină călătoria celor doi și ce ajunge Andrei să afle? Iar halucinațiile lui, erau oare întâmplătoare? O carte dark, psihologică, plină de mister care mege perfect alături de o cafea tare.

• Nota •

BUN/A!






  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Your opinion matters!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...