Recenzie: O mie de nopți de E. K. Johnston

by - ianuarie 16, 2017

O mie de nopți de E. K. Johnston
↠ Broșată cu supracopertă 🌙 304 pagini 🌙 iulie 2016 🌙 Editura Trei
↠ Gen: retelling, young-adult, mister
↠ Mulțumesc super mult Editura Trei pentru acestă cărticică ^-^
↠ Comandați de aici.
↠ Rating: 

Regele Lo-Melkhiin a ucis trei sute de fecioare înainte să ajungă în satul ei, cautându-şi o soţie. Când ea vede norul de praf din zare, ştie că el a sosit. Ştie că o va vrea pe fata cea mai frumoasă: sora ei. Însă jură că n-o va lăsa să fie următoarea.
Eroina fără nume din romanul lui E. K. Johnston face tot ce-i stă în puteri ca să fie luată în locul surorii sale.
Ajunsă în palatul lui Lo-Melkhiin, descoperă că e un loc bizar şi primejdios, unde statuile au priviri înspăimântătoare şi firele se ţes singure în veşminte strălucitoare.
Deşi e convinsă că va muri, darul ei de povestitoare o ţine în viaţă.
Cu fiecare poveste, creşte şi puterea ei magică, dorinţa cea mai mare a fetei fiind aceea de a-l salva pe regele preschimbat în monstru.





Scriitoarea canadiana E.K. Johnston a trăit pe patru continente şi a petrecut veri spectaculoase în deşertul iordanian.

Îi place să spună poveşti şi chiar aceasta i-a fost ocupaţia în ultimii zece ani. Când nu scrie vreun roman, visează la călătorii, la Tolkien sau cântă la saxofon ori clarinet.

E.K. Johnston a mai scris The Story of Owen: Dragon Slayer of Trondheim (roman finalist la Premiul Morris pentru literatură dedicată adolescenţilor), Prairie Fire şi Exit, Pursued by a Bear.


Un basm. Dacă ar fi să rezum cartea într-un cuvânt, atunci acesta ar fi. O întreagă călătorie pe un tărâm desprins de realitate și totuși deloc fictiv. O eroină care te introduce treptat în tainele poveștii fără a fi nevoie să-și dezvăluie identitatea. O carte care, deși are la bază o poveste deja cunoscută, a reușit să trezească interesul tinerilor cititori și a reușit să aducă la viața opera demult uitată. Nu am citit „O mie și una de nopți”, însă am senzația că ar fi avut același aer - magic, sacru, într-o lume în care zeitățile și spiritele ghidează întreaga existență umană.


Deșertul nu e un loc pentru cei slabi de înger. Vipere sau animale prădătoare sunt la tot pasul, iar traiul este greu. Undeva, pe malul unui râu, uedul este casa a două surori cu același tată, dar cu mame diferite. Tatăl, plecat în caravană în deșert, nu știe de intențiile regelui Lo-Melkhiin de a-și căuta o nouă soție. Se zvonește că după ce a fost atacat în deșert de o pasăre imensă, regele nu a mai fost același - își caută mereu o nouă soție pentru a o omorî curând după căsătorie. Așa se face că acum, în căutarea unei noi soții, regele ajunge în acest ued.


Pentru a-și salva sora, eroina noastră își ia straie bune, se aranjează în așa fel încât să pară cea mai frumoasă dintre fete și să-i ia ochii regelui, scăpând-o astfel pe sora ei de la o soartă crudă. Chiar dacă nu voia să devină regină și avea deja pictat în minte un viitor în ued alături de sora și familia ei, aceasta s-a sacrificat pentru ființa pe care o iubea cel mai mult. Avea să o transforme într-o zeitate, așa i-a promis sora ei, după moarte nu va fi uitată, ci va fi transformată într-o zeitate, iar oamenii uedului aveau să se închine ei. Dar dacă totuși nu va avea aceeași soartă precum celelalte soții?


Ajunsă în qasr, eroina noastră face orice pentru a mai rămâne o nopate în viață. Dar ceea ce nu știa Lo-Melkhiin era faptul că soția sa nu era ca celelalte. Avea un dar special - știa să țeasă! În fiecare seară, această Șeherezada îi povestește „viperei”, așa cum îl numește chiar ea, despre sora ei, despre familia ei, asigurându-și astfel o nouă nopate în qasr. Dar cât o să dureze acest lucru? Când regele se va plictisi de poveștile fetei, ce avea s-o mai salveze de la o moarte iminentă?
Mințeam, dar am prins iar dimineața, ca și altădată.
O poveste în care basmul se împletește cu miticul și în care protagoniștii ascund fețe nebănuite. Dacă regele este dublat de o forță malefică, eroina noastră se folosește de puterile de țesătoare, asemenea ursitoarelor din mitologia românească. Mi-a plăcut întregul peisaj pictat de autoare (de la limbajul personajelor până la qasr și poveștile spuse) - veridic, transpunând cititorul în mijlocul unui tărâm de poveste. Deși m-am împotmolit la un moment dat în lectură, am continuat să urmăresc cu interes poveștile eroinei, curioasă fiind de finalul acestei întâmplări.
Dacă deșertul m-a învățat și eu am supraviețuit, înseamnă că mi-am luat bine lecțiile.
Deși am simțit că pe alocuri au fost mici părticele lipsă, am trecut cu vederea acest aspect, atrasă fiind de poveste. E ciudat, curios chiar cum am urmărit, hipnotizată parcă, pagină cu pagină povestea, fără să realizez că eroina nu are un nume. Pentru că asemenea ei, orice altă fată curajoasă, îndrăzneață ori puternică i-ar fi putut lua locul. Nu e doar o poveste despre o căsătorie nedorită, ci și una despre o tânără puternică, despre dragostea de soră și de ținut.


Reușește eroina noastră să trăiască mai mult decât fostele soții ale regelui? Ce s-a întâmplat cu regele în deșert? Ce fel de puteri ascunde tânăra „ursitoare”? Dar regele? Ce se întâmplă cu familia fetei în ued? O repovestire grozavă, cu acea picătură necesară de fantastic, îndejuns pentru a-i fermeca pe tinerii cititori. O lectură despre două surori, un rege care a fost cândva unul adorat de popor, un tărâm al spiritelor și al credințelor în zeități. „Era multă frumusețe în qasr, dar și multă urățenie și frică.






Lo-Melkhiin


You May Also Like

0 comments