In curand la Editura ART!

by - iunie 03, 2014



"În sine, teza-carte a Laurei Albulescu este nouă şi importantă, în primul rând, pentru că pune tocmai marea problemă a continuării, mai exact a utilizării lui Bourdieu, în condiţiile în care Bourdieu însuşi a ţinut să controleze şi să limiteze accesul şi instrumentalizarea, de-re-contextualizarea propriilor concepte şi analize. Cum se poate lucra cu Bourdieu altfel decât devenindu-i, tragic, un simplu glosator? Altfel spus, cum se poate desface această contradicţie germinativă, cum se poate relaxa, modula aparenta relaţie de putere, cenzura pe care înseşi principiile auto-poietice ale operei bourdieusiene o impune?Aici, în tensiunea nucleică dintre (auto-)închidere şi (post-)deschidere se plasează şi lucrează Laura Albulescu, elaborarea riguroasă a acestui spaţiu de manevră şi a protocoalelor de abordare constituind tocmai „obiectul” ei de studiu, de fapt creaţia, noutatea propriu-zisă a acestei cărţi. Bogdan Ghiu"




"Pentru Roger-Henri Guerrand, wc-ul, bideul, oala de noapte sunt indicii esenţiale în investigaţiile sale asupra moravurilor unei populaţii într-un anume moment istoric. În acestea el vede atât expresiile lor de zi cu zi, cât şi reprezentările lor. Pentru el, aceste obiecte scot la iveală starea unei societăţi, sănătatea sa, ierarhiile sale, facilităţile, valorile şi lipsurile, frustrările şi inegalităţile (între generaţii şi între sexe).

Dragi cititori, intraţi fără jenă în veceurile autorului, spaţii ce revelează mai bine decât oricare altele cotidianul strămoşilor noştri şi ne fac să ne punem întrebări despre al nostru. Puteţi citi acest volum la toaletă, aşezaţi pe tron! Roger-Henri Guerrand, adept al „ştiinţei vesele”, se dovedeşte a fi un companion nonconformist dintre cei mai exigenţi în lupta pe care n-a încetat s-o ducă împotriva oricăror forme de alienare. Să vă simţiţi uşuraţi!"





"Înaintez, mă opresc în dreptul lui și zic: „Bună ziua, domnule Hrabal, cum vă simțiți la o sută de ani?“ „Prind puteri, zice, îmi recapăt încrederea. Primii o sută de ani sunt cei mai grei, că după aia... Și încă ceva, dacă tot ești tânăr și te mănâncă să scrii, spune-le asta scriitorilor, din partea mea: așa vă trebuie dacă n-ați putut să stați pe curu' vostru.“„Bine, zic, dar cititorilor ce să le spun?“ „Cu cititorii eu nu mai am nicio treabă“, mi-a mai zis și s-a uitat în jos, poate la petele de pe fața de masă, poate la cizmele de cauciuc cu care era încălțat, poate la porumbeii care-l așteptau cuminți sub masă. "







"Îl descoperim acum pe Hitler, unul dintre cei mai detestați dictatori din istorie, așa cum nu ni l-am fi imaginat vreodată: în postura de hipster.
Artist ratat, pasionat de origami și mâncare organică, nebun, lamentabil strateg militar ș.a., Hipster Hitler ne oferă ocazia de a râde cu poftă de imaginea caricaturizată a Fuhrerului, cât și de exagerările „culturii hipsterești”."








You May Also Like

0 comments