"Dans la Maison" - Recenzie

by Diana N. Mirancea - ianuarie 25, 2014

Pe scurt:

"Germain este un profesor de literatură la un liceu din Franţa, căsătorit cu un curator de galerie de artă. Germain se plânge nevestei sale de nivelul scăzut de interes al elevilor săi, cărora le pasă numai de telefoanele lor mobile şi de pizza. Profesorul e entuziasmat să descopere un elev cu talent de scriitor, Claude, care îi descrie într-o temă de casă cum a manipulat un coleg să îi permită acces în casa sa cu pretextul de a-l ajuta la teme, dar de fapt pentru a putea cutreiera camerele locuinţei de burghezi şi pentru a-i cunoaşte pe părinţii colegului. Încântat de poveste, profesorul începe să-i dea tot felul de sfaturi stilistice şi de construcţie a naraţiunii lui Claude. Odată ce aceste lecţii particulare încep, Germain îşi dă seama că în temele elevului său linia dintre ficţiune şi realitate e foarte subţire sau s-ar prea putea să nici nu existe, căci profesorul însuşi începe să apară ca personaj. Talentul elevului său reuşeşte să îi readucă şi profesorului entuziasmul pentru munca sa, însă intruziunile tânărului vor descătuşa evenimente de necontrolat. Filmul e o explorare a relaţiei dintre ficţiune şi viaţă, autor şi cititor, dar şi a artei de a spune poveşti. "Dans la Maison" e ecranizarea romanului "The Boy In The Last Row" de Juan Mayorga, o poveste despre un adolescent care e capabil să-i corupă şi să-i manipuleze pe toţi din jurul său."

Parerea mea:

Filmul mi-a fost recomandat de domana diriginta si nu cred ca l-as fi vazut din propria initiativa. Vi-l recomand, dar trebuie privit mai adanc decat pare.

Filmul este, in esenta, mult mai concentrat decat lasa sa se vada, Claude - al carui simti de observatie a devenit mai ascutit – a ajuns sa-i predea lectii de literatura profesorului; elevul depasindu-si mentorul. Relatarile tanarului s-au aflat la granita dintre realitate si fictiune, insa, curand aceasta granita a disparut si fictiunea a luat locul realitatii.

Dupa ce a citit unul dintre eseurile lui Claude in care Rapha - prietenul lui Claude - se sinucide, Germain a inceput sa se panicheze vazand ca Rapha nu a venit la scoala, crezand ca intamplarile din eseul baiatului sunt adevarate. Aceasta ambiguitate dintre realitate si fictiune, transformarea lui Claude dintr-un observator intr-un voyeur, precum si aparitia sa ca personaj in eseurile tanarului, l-au indemnat pe Germain sa-i ceara lui Claude sa scrie sfarsitul povestii.

Tanarul s-a oprit din a mai scrie si din a-si mai vizita prietenul, propunand astfel profesorului sa termine el povestea, dandu-i patru sfarsituri alternative, dar Germain nu a vrut sa tremine o poveste ce nu i-a apartinut.

Spre sfarsit, Claude i-a propus lui Esther Artole – mama lui Rapha -, de care era indragostit, sa fuga cu el, sa plece din casa, departe de sotul si fiul ei. Cand aceasta a refuzat, a fost momentul in care Claude a constientizat ca personajele sale nu-si pot parasi povestea, nu pot trece in realitate si raman simple infatisari fictionale.

Astfel, intr-o dimineata s-a indreptat spre casa lui Germain sa-i inmaneze o alta parte a povestii ce avea sa constituie, aparent, sfarsitul ei; sfarsitul ce a restabilit granita dintre realitate si fictiune.

Insa intrebarea care ramane pe buzele tuturor este: „CE SE VA INTAMPLA?” Oare Claude a terminat-o cu scrisul si s-a axat pe matematica? Sau a continuat sa intre si in alte case descoperind povestile cele mai ascunse ale oamenilor?

„VA URMA”