Recenzie „CHEMAREA MONSTRULUI” de Patrick Ness

by - aprilie 12, 2016

Editura: Trei
Data apariției: Octombrie 2015
Traducator: Roxana Gamart
Format: 165x210
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 440
ISBN: 978-606-719-203-2











• Despre autori •

Patrick Ness este autorul trilogiei Pe tărâmul haosului, care s-a bucurat de o receptare foarte bună şi de vânzări record. Este laureat Carnegie Medal, Guardian Children’s Fiction Prize, Booktrust Teenage Prize şi Costa Children’s Book Award. La Editura Trei, de acelaşi autor, a apărut Vocea pumnalului, primul volum al trilogiei Pe tărâmul haosului. 


Siobhan Dowd a fost autoarea a patru cărţi multipremiate, două dintre ele fiind publicate postum. În 2009, Siobhan Dowd a fost desemnată prima autoare care a primit postum Carnegie Medal. 







Jim Kay a studiat ilustraţia de carte şi a lucrat la arhivele Tate Gallery şi Royal Botanic Gardens – Kew, două experienţe care i-au influenţat profund opera.






• Pe scurt •

Monstrul a apărut după miezul nopţii. Aşa cum fac monştrii de obicei. 

Dar Conor nu-l aşteaptă pe acesta, ci pe cel din coşmarul său, care-l bântuie aproape în fiecare noapte de când mama lui s-a îmbolnăvit. Cu bezna, vântul şi urletele. 

Monstrul acesta care-l vizitează e diferit. Sălbatic şi neîmblânzit. Şi vrea de la Conor lucrul cel mai periculos. 

„Chemarea monstrului”, roman dublu câştigător al Carnegie Medal (pentru ficţiune şi ilustraţii), spune o poveste extrem de emoţionantă despre dragoste, pierdere şi speranţă, după o idee a lui Siobhan Dowd, a cărei moarte prematură a împiedicat-o să dea glas poveştii.

• Părerea mea •


Se întâmplă uneori - pentru mine destul de des - să citești o carte din întâmplare. Și acea carte să fie atât de grozavă încât să te întrebi de ce nu ai citit-o până atunci. Iar „Chemarea monstrului” e exact acea carte. Ba nu, e de fapt mult mai mult de atât!

Conor e un băiețel care locuiește cu mama lui bolnavă. Tatăl lui a preferat să se mute cu noua sa familie în America. Dar e okay, lor le e bine și fără el. Conor se obișnuise cu tratamentele mamei, iar mama se obișnuise ca el să facă treburi de om mare, pe care un copil nu ar trebui să le facă: spălatul rufelor, curățenia, etc.

Conor însă are un coșmar. Atât de groznic și de rău încât se trezește noaptea speriat. Dar într-o noapte, când ceasul arăta 00:07, Conor s-a trezit din coșmar și, prin întunericul din camera sa, a auzit cum cineva îl striga. Și nu s-a speriat de acea voce. Nici de monstrul ce se profila la geamul său. Nici de faptul că monstrul vorbește și pare să-l cunoască. Nu. Nici a doua zi când găsește frunze pe jos, deși putuse să jure că închisese geamul. Sau atunci când monstrul contina să revină. Sau când îi spune că de fapt băiețelul l-a chemat. Ori când îi promite că-i spune trei povești, urmând ca cea de-a patra să fie spusă de Conor. Nu. Frica vine când sosește momentul să-și spună povestea. Iar coșmarul său prinde viață și pare să fie dispus să-și dea viața numai să nu recunoască adevărul.

Când mama lui se simte rău și trebuie să se interneze, Conor se teme că nu are să mai vadă acel copac de tisă, forma sub care se ascundea monstrul în timpul zilei, pe care îl vedea în fiecare dimineață de la geamul bucătăriei. Pentru că se mută la bunica. Însă monstrul este mereu alături de Conor pentru că într-un fel, acesta făcea parte din el. Cred că ceea ce și-a dorit Conor a fost să nu fie compătimit, să nu privească în ochii oamenilor și să le simtă mila. Milă pentru băiețelul care stă doar cu mama sa. Mama sa bolnavă care oricând ar putea să... Dar nu! Exista leac! Sau cel puțin asta voia mama lui ca el să creadă. Și până la urmă, Conor chiar începuse să creadă asta. Singurele momente când se simțea normal era când primea bătaie de la cei trei colegi ai săi. Faptul că ei îl vedeau, că ei îl considerau normal, faptul că nu le era milă de el - aceastea erau lucrurile de care Conor se agăța. Dar când cei trei se hotărăsc să nu-l mai bage în seamă? El devenea pur și simplu invizibil pentru toată lumea. Definitiv!



- Și atunci, într-o zi, omul invizibil se hotărî (...) Îi voi face să mă vadă! - Cum? întrebă Conor. (...) Cum a procedat omul cel invizibil? (...) - A chemat, spuse el, un monstru.

Cartea asta a fost mai grozavă decât mă așteptam! Deși la prima răsfoire nu pare să promită mare lucru, cu toate acele imagini, vă promit că e de zeci, ba nu, de sute de ori mai uau decât v-ați putea imagina. Pentru că micul Conor se luptă cumva cu subconștientul lui. Faptul că acel coșmar nu-i dă pace semnifică ideea cum că el nu vrea să accepte adevărul. Se mite singur în fiecare zi. Iar monstrul este acolo să-l ajute. Cele trei povești te captivează, te transpun în mrejele lor, ajungând la aceeași concluzie cu Conor: X este personaj negativ, Y este cel bun. Dar ce te faci când monstrul îți demonstrează exact contrariul?


Imaginile genial realizate au făcut ca povestea lui Conor să devină reală, tristă și mai întunecată decât mi-o puteam imagina. Pentru că la urma urmelor, „poveștile sunt creaturi sălbatice (...). Cine știe ce dezastru pot provoca dacă le lași libere?

Care sunt poveștile pe care i le spune monstrul? Ce legătură au acestea cu băiatul? Oare Conor chair l-a chemat pe monstru? De ce se ascunde sub forma unui copac de tisă? Ce se întâmplă după ce bătăușii încep să-l ignore pe Conor? Care este cea de-a patra poveste? Care este scopul venirii monstrului? Și de ce tatăl lui Conor se întoarce brusc din America? O poveste umitor realizată în care un copil se lovește de realitatea dură a vieții, în care coșmarurile devin realitate și în care poveștile nu sunt așa cum par a fi. O carte cu un monstru dintr-un copac de tisă, un Conor cu un secret bine ascuns și un adevăr ce nu poate fi acceptat. V-o recomand super super mult; pentru monstru. Pentru cele trei povești. Pentru ce-a de-a patra. Și pentru ce urmează după. O să vă rupă inima!


• Nota •

WOW! RECOMAND :)






• Trailer •





You May Also Like

1 comments

  1. Wow.Nu ma asteptam sa fie atat de buna cartea.Recenzia ta m-a facut foarte curioasa in privinta cartii.

    RăspundețiȘtergere