luni, 25 iulie 2016

Recenzie „SCANDALOASA POVESTE A LUI FRANKIE LANDAU-BANKS” de E. Lockhart



• Despre autoare •

E. Lockhart este autoarea romanelor „Dramarama”, „The Boyfriend List”, „Fly on the Wall” şi „The Boy Book”. De asemenea, a scris „Cum să fii o fată rea” împreună cu Lauren Myracle şi Sarah Mlynowski. N-a fost niciodată membră a vreunei societăţi secrete. Oricum, nu ne-ar mărturisi aşa ceva :). Vizitaţi-o online la www.e-lockhart.com. De aceeaşi autoare, la Editura Trei a apărut romanul „Mincinoşii”. Romanul „Scandaloasa poveste a lui Frankie-Landau Banks” a fost finalist National Book Award 2008 şi a fost nominalizat la Premiul Michael L. Printz 2009.




• Pe scurt •

Frankie Landau-Banks la 14 ani
Clubul De Dezbateri
„Iepuraşul" lui tata
O fetişcană cam tocilară

Frankie Landau-Banks la 15 ani
O tipă trăsnet
O limbă ascuţită
O dispoziţie arţăgoasă
…şi un nou iubit

Frankie Landau-Banks
Nu mai e genul de fată care să accepte un „nu" ca răspuns
Mai ales când „nu" înseamnă să nu fie primită în societatea secretă a iubitului ei, destinată exclusiv sexului masculin
Şi când sunt de făcut atâtea şi atâtea farse

Frankie Landau-Banks la 16 ani
O posibilă infractoare de geniu

Aceasta e povestea parcursului ei!

Mulțumesc mult de tot Editurii Trei pentru acestă carte!

O puteți comanda de aici :)



• Părerea mea •


Știți momentul ăla când un autor pe care nu-l credeai cine știe ce te surprinde? Ei bine, cam asta am pățit eu cu E. Lockhart!

Deși din descriere nu aflăm mare lucru, pe mine una m-a intrigat. E interesant să începi să citești o carte despre care nu știi mare lucru și care, cumva, și-a păstrat o aură de mister în jurul ei. În această călătorie facem cunoștință cu Frankie Landau-Banks și deși cartea e un fel de flashback, n-ai cum să nu te întrebi pe tot parcursul ei cum de s-a ajuns unde s-a ajuns.



Pentru că Frankie e mezina familiei și a fost considerată mereu Iepurașul casei. Era prea inocentă să încerce să facă vreun lucru periculos. Sora ei mai mare, Zada, e acum la facultate și faptul că Frankie merge la același liceu unde obișnuia ea să învețe o pune puțin în umbra surorii ei. Să nu mai spunem și că tatăl lor obișnuia să meargă la liceul din Alabaster și să facă parte dintr-o societate secretă, Ordinul Loial al Câinilor Baseți, destinată exclusiv băieților. Nimeni nu știe prea multe lucruri despre această societate - că până la urmă e secretă, nu? Dar Frankie face cumva și află.



Liceul e un loc diferit. E plin de copii de tot felul. Mai ales la Alabaster unde majoritatea copiilor sunt bogați sau au părinți care au fost cândva elevii aceluiași liceu. Aici îl întâlnește Frankie pe Porter care reușește să-i frângă inima. Apoi pe Matthew, băiatul din ultimul an, redactorul-șef al ziarului liceului, tipul trăsnet care se pare că face parte din același Ordin secret din care obișnuia tatăl ei să facă. Iar ea află asta printr-un mod care ar implica un copac, o minciună și ceva intrat prin efracție.


Și până la urmă, cu ce se ocupă această societate? Să spunem doar că farsele făcute prin liceu au în urmă, ca semnătură, un cap de câine baset. Așa ajunge Frankie să fie intrigată de această societate și să-i urmărească în secret activitatea. Iar de aici până la „o posibilă infractoare de geniu” nu mai e mult de mers.

Ce pot să zic, chiar nu mă așteptam de la E. Lockhart (!!!) După ce am citit „Cum să fii o fată rea” credeam că nu e cine știe ce de capul autoarei. Nu pot să spun că m-a dat pe spate. Dar acum am citit chestia asta și uau uau uau, tipa chiar scrie super! Mi-a adus aminte de „Căutând-o pe Alaska” și „Orașe de hârtie” și pot spune că E. Lockhart e un John Green feminin. E imposibil să nu te îndrăgostești de scrierile ei! Pentru că această carte este mai mult un bildungsroman - Frankie trece de la copila cuminte, la adolescenta hotărâtă și sigură pe sine -, iar personajele sunt mult mai reale decât m-aș fi așteptat. Toată ideea cu societatea secretă (însoțită de documentarea făcută de autoare) m-a impresionat și cred că am fost și mai plăcut surprinsă în partea a doua a romanului când Frankie deja află de Matthew și de Alfa (prietenul cel mai bun al acestuia, de asemenea membru Baset). Cred că Frankie e un personaj puternic și nu doar pentru că evoluează așa, ci și pentru că îmi inspiră aerul unei (viitoare) femei puternice #faminism

- N-ar putea să indice că, practic, nu există femei în niciuna dintre picturile astea? a zis Frankie. N-ar putea însemna «Unde-s femeile care să umple sutienele astea?». ”



În ceea ce privește relația ei cu Matthew, deși din exterior pare totul okay, ea se simte de parcă el o crede un copil, de parcă i-ar fi inferioară, de parcă o controlează. „Frankie i-a privit chipul. Chiar o plăcea, și-a zis. Ba poate chiar o iubea. Doar că o iubea într-un fel limitat.” Se lasă Frankie controlată de el?



Mi-au plăcut tare mult personajele din această carte. Mi se pare că sunt bine conturate, că fiecare intră în relație cu Frankie dintr-un anumit motiv, într-un anumit fel și totul pentru a o ajuta să se dezvolte ca persoană, să înflorească. Pentru că până la urmă așa e și în viață. Deși întâlnim persoane accidental, deși le lăsăm să intre în viața noastră pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă, deși avem o relație strânsă sau doar de amiciție, toți își lasă o amprentă asupra noastră și ne ajută să devenim ceea ce suntem.

Ce se întâmplă atunci când Frankie își bagă nasul puțin cam mult în treaba altora? Dar atunci când Porter reia legătura cu ea? Cum ajunge Frankie să-l cunoască pe Matthew și ce legătură există între ea și Alfa? Ce părere are despre Societatea Baseților și cum o vede familia după tot ceea ce se întâmplă cu ea în acest an școlar? Cât de mult se poate schimba o persoană și în ce fel? Cât de departe merge Frankie și cum reacționează Matthew? O carte grozavă despre maturizare, o societate secretă, relații și prietenii. Oh, și mai ales despre farse! V-o super recomand, fie că sunteți fani John Green, E. Lockhart sau vreți să încercați ceva nou. E o carte pe care, zic eu, toată lumea ar trebui s-o citescă!


- Sunt redactor-șef de aproape doi ani, deci nu mă mai păcălesc singur că cineva chiar citește ziarul nostru.

- Eu îl citesc.

- Dar îl citeai înainte să ne cunoaștem?

- Nu.

- Nimeni nu-l citește. E ironia vieții mele că jurnalismul o să fie chestia care o să mă bage la facultate, când de fapt nimeni nu dă doi bani pe asta.


• Nota •

A FOST GROZAV/Ă

Alfa și Frankie
Matthew și Frankie
Porter
Frankie
Zada

Un comentariu:

  1. Mie nu prea mi-a plăcut. Da, a fost o poveste drăguță, dar mi s-a părut ciudățică la un moment dat, nu prea veridică!

    RăspundețiȘtergere

Your opinion matters!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...